Muntele nu are nevoie de munte, dar omul are nevoie de om, spune o vorbă. Când au avut nevoie de mase de votanți, s-au coborât în stradă și s-au bătut cu pumnii în piept. Au cerut dreptate, au promis reforme și, mai presus de orice, s-au angajat în fața tuturor că vor aduce schimbarea în România. Dar, de la vorbe până la fapte este cale lungă. Deși mesajul formațiunii a avut priză la mase, el nu a produs și liberi capabili să-l materializeze.
Odată ajuns la putere, USR a uitat, se pare, de promisiunile făcute. Au ascuns sub preș pensiile securiștilor, spre exemplu, și au abandonat veșnica temă de campanie "fără penali în funcții publice".
Cei care i-au pus acolo, însă, îi văd, îi analizează și îi taxează. Din ce în ce mai mult, până într-acolo încât au toate (ne)șansele să fie dați uitării.
Și-au asumat reforme și direcții noi, au promis viziuni și, mai presus de orice, normalitate. Și totuși, odată ajunși acolo, n-au mai găsit nicio justificare în a schimba sistemul putred de sănătate din România, de exemplu, nici să rezolve probleme cu reminiscențe din comunism privind "dreptul" social la apă și căldură, nu mai văd nici munții de gunoaie și lături care înghit străzile Capitalei... Cumva, ajunși la putere, au clonat neputințele și dezinteresul celor pe care i-au respins.
Derapajul USR este semnalat, de altfel, și de istoricul Marius Oprea. Într-un amplu editorial, acesta amintește neputințele dovedite ale ONG-iștilor.
"Vlad Voiculescu nu mai poate acuza şi posta pe facebook nimic despre starea deazstruoasă a sistemului sanitar, ca în vremea catasftrofei de la ”Colectiv”. Acum îl conduce. Clothilde Armand nu-şi mai poate mobiliza ”postacii” împotriva ”mafiei lui Tudorache”. Acum e primăriţă. Cu ce rezultate? În sectorul 1, situaţia e dezastruoasă, iar impetuozitatea doamnei s-a domolit brusc. Mai mult, aşa-zisele ei capacităţi manageriale se dovedesc fictive, pentru că nici măcar nu s-a obosit să citească hotărîrile care reglementează activitatea primăriei pe care o conduce. Duminică, ea a ieşit şi a spus că ”Bucureştiul ne cade în cap, la propriu”, după care a anunţat că va propune ”taxe şi amenzi uriaşe, pentru proprietarii imobilelor neîngrijite”, neştiind că acestea există deja, fiind aprobate în 28 mai 2020 de Consiliul Local, la propunerea predecesorului său. Ar trebui doar să le aplice, dar dacă va înregistra acelaşi succes ca şi cu contractele privind ridicarea gunoaielor, care au mutat o vreme Groapa de la Glina în buricul Capitalei, mai bine s-ar lăsa păgubaşă.
USR-PLUS nu se prea remarcă la guvernare. Are, după cum se vede, doar figuri capabile să-şi cîştige popularitatea pe facebook, prin postări ca ale lui Andrei Caramitru, care consideră Biserica Ortodoxă “o sectă demonică”, deşi BOR este încă pe locul doi în topul încrederii după Armată, ori ale lui Iulian Bulai, care deşi se declară credincios şi ”catoloc practicant” nu s-a sfiit să posteze, chiar în ajunul Crăciunului că Iisus este rodul unei ”mame surogat” şi al unui tată care ”acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea” (comentarii pentru care ambii au fost amendaţi cu cite 5.000 de lei de către CNCD). În această vocaţie pentru popularitate, doar de dragul popularităţii poate sta, în raport cu istoria, caracterul efemer al acestei alianţe politice, care are oricum un electorat extrem de volatil, pretenţios şi totodată nedisciplinat", notează istoricul.
"E greu de crezut că USR-PLUS va rezista, doar prin asemenea performanţe. Formaţiunea se află prinsă într-un plin paradox: după ce a criticat ”sistemul”, asigurîndu-şi ascensiunea politică, acum e parte a lui. Dacă nu va reuşi în munca sisifică de a-l schimba (şi mi se pare foarte greu să o facă, pentru că se cam vede că nu are cu cine), e greu de crezut că poate supravieţui pe termen lung. Va rămîne, probabil, în istorie, doar prin aceea că şi-a dat afară liderul, pe Nicuşor Dan, ajuns pe speze proprii primar al Capitalei şi cu mari şanse, după cum arată şi recentul sondaj făcut de CURS în Capitală, să ajungă succesorul lui Klaus Iohannis. Şi că a reuşit performanţa să aducă în fruntea Timişoarei pe germanul Dominic Fritz, un tînăr politician cu ”paşaport UE” şi multiple competenţe. Cei doi sînt singurii care ar conta, avînd atît o nouă agendă, cît şi capacitatea de a o urma, dar au treburile lor şi oricum sînt cumva ”excentrici” faţă de alianţa USR-PLUS – adică la ani-lumină faţă de jocurile care se fac şi se desfac, în vederea fuziunii ei într-un singur partid", concluzionează istoricul.
