Într-un interviu acordat publicației La Repubblica, Cognetti, în vârstă de 46 de ani, a vorbit despre experiența sa și despre stigmatul asociat bolilor mintale, afirmând că drumul spre vindecare începe cu acceptarea de sine.
„În primăvară și vară, fără un motiv aparent, am fost mușcat de depresie,” a declarat scriitorul, care tocmai a fost externat după o perioadă dificilă. El a explicat că după fazele inițiale de depresie, a intrat într-o etapă de manie, caracterizată de hiperactivitate și comportamente neobișnuite.
„Coborând de la refugiul meu de pe Monte Rosa, am intrat într-o fază creativă și euforică,” a povestit Cognetti. „Într-o zi, am realizat că gândirea și vorbirea mea deveniseră accelerate, iar prietenii au observat comportamente ciudate. Pe 4 decembrie, medicul a decis că este necesar un tratament medical obligatoriu.”
Recompensat în 2017 cu prestigiosul premiu Strega, cea mai înaltă distincție literară din Italia, pentru Cei opt munți, succesul a avut un impact semnificativ asupra fragilității emoționale a scriitorului. Cognetti a recunoscut că în fazele maniacale, judecata sa a fost afectată. „Am pierdut noțiunea pudorii și a banilor. Am trimis prietenilor fotografii cu mine dezbrăcat și le-am oferit sume mari de bani,” a mărturisit el.
În ciuda îngrijorării celor din jur, scriitorul a subliniat că, din perspectiva sa, temerile lor erau exagerate. „Toată lumea era alarmată că aș putea deveni un pericol pentru mine sau pentru alții, dar eu nu percepeam situația așa.”
Drumul spre recuperare
Descriind viața în spital, Cognetti a subliniat provocările adaptării la un mediu strict. „Încă sunt un anarhist, dar în spital trebuie să te supui regulilor. Te trezesc la șase dimineața și îți administrează tranchilizante. Ești viu, dar este ca și cum ai fi mort,” a spus el.
Cu toate acestea, scriitorul este optimist în privința procesului de vindecare. „Pentru a vedea din nou lumina, este nevoie de timp,” a adăugat el, subliniind importanța demontării stigmatului asociat bolilor mintale.
Paolo Cognetti speră că mărturisirea sa va contribui la o mai mare deschidere față de aceste afecțiuni și va încuraja oamenii să caute ajutor atunci când au nevoie. „Bolile nervoase nu ar trebui să fie o rușine de ascuns. Acceptarea propriei identități este primul pas spre vindecare.”
