Ortodoxe
Sf. Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfinţit Mc. Pafnutie
Greco-catolice
Sf. pr. m. Pafnutie; Sf. cuv. Ioan Paleolavritul
Romano-catolice
Sf. Leon al IX-lea, pp.
Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche este pomenit în calendarul creştin ortodox la 19 aprilie.
Sfântul Ioan a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton, nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.
S-a retras de timpuriu la mănăstire, iubind liniştea şi înfrânarea. "Trecând cu vederea plăcerile lumii deşarte şi mândria, şi înstrăinându-se de patrie, a luat crucea vieţii monahiceşti şi s-a dus în ţară străină, pentru Domnul, Cel ce a fost străin pe pământ, încât de la naşterea Sa şi până la moarte nu avea unde să-Şi plece capul" (Vieţile Sfinţilor).
Fiind râvnitor împlinirii rânduielilor monastice, Sfântul Ioan a fost hirotonit preot şi a vieţuit cu pace în acea lavră până la sfârşitul vieţii.
Lavra cea Veche ridicată de Sfântul Hariton a fost la început o peşteră de tâlhari, în care, Sfântul Hariton a fost legat de răufăcători. S-a dezlegat prin minune, pentru că tâlharii aceia au murit deodată, bând vin otrăvit de veninul unui şarpe.
După ce s-a dezlegat, a găsit în peşteră mult aur şi a construit mai întâi o biserică în aceeaşi peşteră şi a adunat fraţii, iar după aceea a zidit mănăstirea deasupra peşterii.
Pentru faptul că Sfântul Ioan a vieţuit în acea peşteră veche, slujind în biserică, a fost numit şi "al peşterii celei vechi".
