Ortodoxe
Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona
Greco-catolice
Sf. ap. Quadrat din Magnesia; Sf. pf. Iona
Romano-catolice
SS. Matei, ap. şi ev.; Iona, profet
Sfântul Apostol Codrat este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 21 septembrie.
Sfântul Codrat a fost unul din cei 70 de apostoli (ucenici ai Mântuitorului) şi a făcut cunoscută Evanghelia, vestea întrupării şi a lucrării mântuitoare a lui Hristos, în Atena şi Magnezia (Tesalia de răsărit).
Pentru propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu a suferit mult, fiind lovit cu pietre, închis şi torturat prin înfometare. A trecut la veşnicie, mărturisindu-l pe Hristos, în timpul împăratului roman Hadrian (117-138).
* Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în cartea numită Iona, cuprinde mai multe informaţii cu privire la viaţa Sfântului Proroc Iona. Referiri despre Iona se fac şi în Cartea a patra a Regilor (14, 25), în Evanghelia după Matei (12, 38-41) şi în Evanghelia după Luca (11, 29-32).
Prorocul Iona a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiască în Ninive, căci fărădelegile locuitorilor săi ajunseseră până la faţa Domnului.
Iona, nesocotind poruncile Lui Dumnezeu, a încercat să fugă pe mare şi a fost înghiţit de un chit (peşte uriaş) în pântecele căruia a stat trei zile. Rugându-se, a fost aruncat pe ţărmul mării şi a primit din nou poruncă de la Dumnezeu, de a merge în oraşul Ninive (Iona 3, 3).
În Ninive, capitala imperiului asirian, Iona a prevestit distrugerea oraşului: "Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui" (Iona 1, 5-8).
Aşa ninivitenii au primit iertarea lui Dumnezeu.
Iona a fost cuprins atunci de mare supărare şi s-a aprins de mânie. "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în ţara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi" (Iona 4, 2) .
Iar Domnul printr-un vrej de verdeaţă pe care l-a crescut într-o zi spre mângâierea lui Iona, apoi în cealaltă zi l-a uscat i-a arătat judecata Sa: "Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit! Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?"
