Un om sărac şi bătrân, fără rude şi fără casă avea permisiunea de la preot să doarmă noaptea în tinda bisericii. El nu deranja pe nimeni, nu vorbea şi nici nu cerşea, dar cu toate astea mai multe femei din zonă nu-l sufereau spunând că este murdar. Așa că i-au cerut preotului să-l alunge, iar acesta le-a făcut pe plac.
La câteva zile, femeile intrară în vorbă cu care patrula prin târg. Acesta le întrebă:
– Dar unde este bătrânul care dormea în tinda bisericii?
L-am izgonit din tinda bisericii…Ce acolo e loc de dormit?, răspunse una dintre femei
– Păi rău aţi făcut, rosti jandarmul, pentru că de multe ori l-am surprins pe bătrân făcând lucruri dumnezeieşti.
– Eiiiii, cum să facă lucruri dumnezeieşti zdrenţărosul acela!?
– Ei, aflaţi că zdrenţărosul cum îi ziceţi voi, a apărat odată biserica de hoţi şi prădători sărind la ei cu bâta. Altă dată i-a dat lumânări unei femei care avea soţul muribund. Şi altădată văzând că vasul cu agheasmă are o gaură prin care se scurgea apa sfinţită de Bobotează s-a pus să repare vasul, căci altfel toată apa sfinţită ar fi curs pe jos
– Şi de ce nu ne-ai spus astea din timp? întrebară femeile.
– Bătrânul m-a rugat frumos să tăinuiesc acestea, pentru că fapta bună nu se trâmbițează, le spuse jandarmul.
Auzind acestea femeilor le-a părut rău că au izgonit săracul şi au plecat apoi care încotro să-l caute. Şi se spune că încă mai caută şi astăzi, fiindcă nu l-au mai găsit.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
