În opinia artistei în vârstă de 46 de ani, "tinerii au fost figuraţie" în anul 1989, la Revoluţie.
"Cu golaniadele de la Universitate am vrut doar să spunem că nu-i frumos ce se întâmplă, niciodată să luăm întâmplările în mâinile noastre", a scris Lia Bugnar pe reţeaua de socializare.
Spre comparaţie, tinerii din ziua de azi "ştiu că au dreptate", mai apreciază actriţa şi scenarista, fapt ce ar putea contribui semnificativ la schimbarea României.
Redăm, integral, mesajul publicat de Lia Bugnar pe Facebook:
"Am avut, brusc, o revelaţie. Că la revoluţia din 1989 tinerii au fost figuraţie specială, carne de tun, cum s-ar spune. Eu eram unul dintre tinerii ăia şi am fost acolo. Noi, tinerii, am fost ăia care au încasat gloanţe şi atât. Nici picior de tânăr dup-aia prin guvern sau pe la televizor măcar. Eram aşa de obişnuiţi să n-avem nimic de zis, încât chiar după ce am fost parte măcelărită la aşa zisa revoluţie, nu ne-a dat prin cap că ar fi rândul nostru, că părinţii noştri nu s-au descurcat cu ţara asta şi că mai rău decât au dus-o ei, n-avem cum.
Şi-uite-aşa, s-au pus în capu' trebii nişte oameni care-şi petrecuseră jumătate de viaţă (cel puţin) în comunism şi noi ne-am uitat la ei ca şi când ar fi fost normal. Cu golaniadele de la Universitate am vrut doar să spunem că nu-i frumos ce se întâmplă, niciodată să luăm întâmplările în mâinile noastre. Pentru că aşa am fost crescuţi. Cu mentalitatea că profesorul are drept absolut asupra ta, cu mentalitatea că, indiferent de ce aberaţie spune părintele tău, nu-l contrazici şi, în general, cu mentalitatea că eşti un răhăţel în ploaie şi eşti de vină. În felul lor, părinţii noştri erau mici dictatori fiecare în casa lui. Ăsta-i, cred, motivul pentru care după 1989 s-au mai pierdut, iată, 25 de ani cu lupi deghizaţi în oi în capu' turmii. Dar tinerii de azi ştiau că au dreptate. Ei sunt siguri că au drepturi şi dreptate. S-ar putea că în următorii 25 de ani să ne distrăm un pic mai bine decât până acum. Care-i mai prindem."
