În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine, însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă şi va fi sănătos.
În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.
Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".
În zilele noastre, Mărţişorul se poartă o perioada de timp bine determinată şi nu mai este purtat la gât, ci la încheietura mâinii, sau este prins în piept, cu convingerea că toate dorinţele se vor împlini.
Dacă prinzi şnurul la încheietura mâinii, ai grijă să îl închei într-un nod. Nodul este înzestrat cu funcţie protectoare şi, în perioada în care porţi firul de mărţişor, are puterea de a ţine răul departe de ţine. La rândul lor, împletiturile te feresc şi ele de ghinion şi împrejurări nefavorabile.
Dacă mărțișorul este dat jos înainte de vreme, este un semn al ghinionului. După ce este dat jos, nu se arunca, ci se prinde in ramurile unui pom fructifer pentru a-i aduce belșug.
Tradiții de Mărțișor - zi a bucuriei la români
În anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai păstrează şi astăzi un obicei frumos: persoanele de sex feminin trebuie să poarte la gât, agăţate de un şnur în roşu şi alb, monede de aur sau de argint.
În vremurile de odinioară însă, această monedă trebuia purtată timp de 12 zile, după care era folosită pentru a cumpără o felie de brânză albă și dulce. Astfel, fată care a purtat acea monedă drept mărţişor avea să fie dulce şi frumoasă tot timpul anului.
Totodată, tenul sau rămânea luminos şi neted pentru o perioada îndelungată de timp.
