Nu mulți știu însă că la început planta era cultivată în regiunile mexicane montane şi umede de către azteci, care obişnuiau să o folosească pentru combaterea febrei şi obţinerea unor tincturi. Mai târziu, respectiv în secolul XVII, preoţii franciscani foloseau florile ei la diverse ceremonii religioase, relatează Ziua de Contanta.
Cultivarea și popularizarea sa a început abia în anii '60, iar în scurt timp planta a devenit nelipsită în decorurile de Crăciun.
Există multe legende şi mituri ale Florii Crăciunului şi toate asociază această floare cu credinţa, puritatea, bunătatea şi încrederea în oameni.
Astfel, conform unei legende mexicane, un copil care nu și-a permis să cumpere un cadou pentru a-l oferi lui Hristos, a cules în Ajunul Crăciunului câteva frunze de pe marginea drumului. A adus buchetul la biserică și, după câteva minute, acestea s-au colorat în roșu și verde.
Cum să avem grijă de plantă
Deoarece Crăciuniţa este o plantă sensibilă la mutări, trebuie să îi găseşti un loc bun încă de la început.
Iarna o vei aşeza într-o cameră cu o temperatură de peste 15 grade sau în balcon, dacă temperatura nu scade sub 15 grade.
Vara va fi scoasă afară, într-un loc semiumbros. Se ofilește foarte ușor și își pierde frunzele dacă solul este uscat și umiditatea aerului scăzută.
Puteţi obţine plante noi din butaşi de 75 mm, tăiaţi de la vârful noilor lăstari. După o lună, butaşii trebuie să formeze rădăcini şi să înceapă să crească. Replantaţi-i într-un amestec pe bază de pământ de flori.
