Și nu oricum, ci pe o cronologie cu adevărat surprinzătoare, mai ales la nivelul înalt la care se decid aceste chestiuni.
Așadar, pe 16 noiembrie, Austria și-a însușit oficial declarația statelor membre cu privire la oportunitatea extinderii spațiului Schengen, cu ocazia Conferinței ministeriale a Forumului Salzburg de la București.
La numai două zile, pe 18 noiembrie, a anunțat oficial, prin vocea ministrului de Interne, Gerhard Karner, că nu va fi de acord cu o extindere a Schengen.
Opoziția categorică și de neclintit nici chiar cu argumentele Comisiei Europene și ale celorlalte state membre Schengen, care susțin România și Bulgaria, ba chiar cu riscul de a se izola pe plan european susținând absurd că pe aici trec valurile de migranți ilegali, demonstrează că altele sunt resorturile care au determinat o schimbare totală în doar două zile.
Cancelarul a încercat chiar cu o seară înainte de Consiliul JAI să introducă o nouă teză: firmele austriece au fost supuse unei presiuni în România. Când? Cum? Cine s-a plâns de acest lucru? Nu știm, pentru că cel mai probabil și acest argument austriac este din categoria valurilor imaginare de migranți care traversează România.
Nu putem să nu constatăm argumentația inacceptabilă la un asemenea nivel, care pare însăilată pentru a susține cu orice preț un singur scop: România și Bulgaria, în afara Schengen. Cel puțin deocamdată.
Austriei sigur nu-i folosește această amânare. Un singur jucător va beneficia de ruptura în plan european pe care o produce astfel Austria – Putin, cel pe care Karl Nehammer l-a vizitat după declanșarea războiului, sub pretextul că vrea să-l privească în ochi. A fost singurul oficial european la acea dată care a avut această dorință surprinzătoare, de a se întâlni la el acasă cu un criminal de război.
Iar seria deschisă de această vizită chestionabilă a continuat cu refuzarea embargoului asupra gazului rusesc, refuzarea suspendării vizelor turistice pentru cetățenii ruși, acceptarea schemei Kremlin de a plăti gazul în ruble când alte state au refuzat acest lucru. Fără a exagera în vreun fel, seria pare că se încheie cu refuzul absurd al accesului României și Bulgariei în Schengen și, implicit, o divizare a Uniunii Europene atât de dorită de Rusia, așa cum a subliniat recent și Manfred Weber, președintele Partidului Popular European.
