Exploatarea muncitorilor nord-coreeni
Raportul, elaborat de Înaltul Comisariat al ONU pentru drepturile omului, detaliază cum locuitorii acestei țări izolate sunt controlați și exploatați printr-un sistem de muncă forțată pe mai multe niveluri. Înaltul Comisar, Volker Türk, a descris în comunicatul său suferințele provocate de munca forțată drept șocante și inumane.
„Aceste persoane sunt obligate să muncească în condiții intolerabile, adesea în sectoare periculoase, fără salarii, fără să aibă de ales, fără posibilitatea de a pleca, fără protecție, fără îngrijiri medicale, fără concedii, fără hrană și fără adăpost”, a declarat Türk. Un număr mare de muncitori sunt bătuți în mod regulat, iar femeile sunt constant expuse riscului de violențe sexuale.
Mărturii ale victimelor
Raportul ONU se bazează pe diverse surse, inclusiv 183 de interviuri realizate între 2015 și 2023 cu victime și martori care au reușit să fugă din Coreea de Nord și acum trăiesc în străinătate. Una dintre victime a povestit: „Dacă nu respectam cota zilnică, eram bătuți și rația noastră de hrană era redusă”.
Aceste acuzații nu sunt noi. Un raport istoric al ONU, publicat acum zece ani, documentase deja munca forțată alături de alte încălcări grave ale drepturilor omului în Coreea de Nord, inclusiv execuții, violuri, tortură, înfometare deliberată și detenția a 120.000 de persoane într-o rețea de lagăre de prizonieri.
Tipuri de muncă forțată
Raportul de marți s-a concentrat pe un sistem instituționalizat cu șase tipuri diferite de muncă forțată, inclusiv în detenție și în timpul serviciului militar obligatoriu de minimum 10 ani. Alte forme de muncă forțată includ locurile de muncă obligatorii atribuite de stat și participarea la „brigăzi de șoc” revoluționare sau grupuri de cetățeni forțați să efectueze muncă fizică grea, adesea în construcții și agricultură.
Există și alte forme de mobilizare forțată, precum trimiterea de muncitori în străinătate, o sursă de valută controlată foarte strict. Sistemul „acționează ca un mijloc ce permite statului să controleze, să supravegheze și să îndoctrineze populația”, subliniază ONU. În unele cazuri, nivelul de control, tipul de tratament și nivelul de exploatare a persoanelor supuse muncii forțate pot fi comparate cu „proprietatea”, ceea ce ar putea „constitui o crimă împotriva umanității”.
Condiții inumane în locurile de detenție
Cele mai grave preocupări vizează locurile de detenție, unde victimele muncii forțate sunt obligate să lucreze sub amenințarea violenței fizice și în condiții inumane. După finalizarea studiilor sau a serviciului militar, fiecare nord-coreean este repartizat la un loc de muncă de către stat, care dictează și locul în care trebuie să trăiască. Acest sistem îndeplinește toate criteriile unei „munci forțate instituționalizate”.
ONU îndeamnă Coreea de Nord „să pună capăt muncii forțate sub toate formele sale”, „să pună capăt sclaviei și practicilor sclavagiste” și „să abolească recurgerea la munca minorilor”. Organizația a solicitat Consiliului de Securitate al ONU să implice Curtea Penală Internațională pentru a aborda aceste crime împotriva umanității.
