Un studiu realizat de Hoover Institution, un Think Tank al Universității Stanford, sugerează că actualele conflicte generate de fenomenul migrației în Europa și SUA sunt doar începutul unei perioade complicate.
Care sunt argumentele studiului, pe scurt:
- În 2007-2008, o secetă a redus veniturile și resursele de hrană ale sirienilor care trăiau în mediul rural, forțându-i pe aceștia să migreze spre orașele deja supraaglomerate. Migrația internă s-a suprapus peste problemele grave deja existente și a generat o revoltă, un răspuns dur al guvernului și apoi un război civil
- Războiul a creat un val de migranți către țările vecine și apoi către Europa
- Valul de refugiați, cărora li s-au alăturat migranți din alte țări, a generat neliniște, teamă și ostilitate în rândul unor europeni. De aceste sentimente au profitat politicienii care au promis stoparea migrației. Așa a apărut fenomenul populismului naționalist și xenofob
- În acest timp, în 2014-2018, o secetă severă a lovit Guatemala, Honduras și El Salvador. După ani de vreme instabilă, care a generat recolte proaste, dar și pe fondul șomajului cronic din aceste țări, mulți sud-americani au luat calea migrației către SUA
- Sosirea lor la granița sudică a SUA a polarizat și mai mult politica în țara deja divizată pe spinoasele teme ale migrației, rasismului și pierderea locurilor de muncă din domeniul manufacturii
Cum arată viitorul?
Raportul avertizează că populația va exploda în Africa sub-sahariană, Orientul Mijlociu, Asia de sud și America Centrală în următorii ani.
Doar populația capabilă de muncă din Africa sub-sahariană ar putea crește cu aproape un miliard de oameni între 2020 și 2060.
Suprapopularea acestor zone va exacerba deșertificarea, urbanizarea și problemele privind lipsa apei. Problemele ecologice vor genera conflicte politice violente, forțând noi valuri de migrație și, implicit, tensiuni în țările de destinație.
Există o soluție?
Autorii studiului spun totuși că veștile proaste nu sunt neapărat inevitabile.
Buna guvernare, atât în țările sărace cât și în cele bogate, de setinație, ar putea ajuta la evitarea unor riscuri.
Investiția în educație în țările sărace, spre exemplu, ar putea crea locuri de muncă și ar putea convinge cetățenii să își construiască o viață în țările unde locuiesc.
Este în interesul țărilor bogate să ajute țările sărace să facă acest lucru.
Nu în ultimul rând, statele bogate și cele sărace pot lucra împreună pentru a încetini efectele schimbărilor climatice.
