În săptămâna patimilor a anului 1714, în urma uneltirilor boierilor români, sultanul Ahmed al III-lea, care era deja otrăvit de invidie pentru averea domnitorului român, l-a arestat prin viclenie pe Vodă Constantin Brâncoveanu, pe sfeșnicul lui de încredere Ianache Văcărescu și pe urmașii lui vodă de parte bărbătească Constantin, Ștefan, Radu și Matei, fii lui, dar și pe ginerii săi și i-a dus la Înalta Poartă, la Constantinopol.
Acolo ei au fost supuși la nenumărate torturi, timp de patru luni, pentru a le da toate averile lui, pe care le credeau uriașe dar puține au găsit.
Sfântul Constantin Brâncoveanu și fii lui împreună cu sfetnicul Ianache și-au primit mucenicescul sfârșit. Vodă Constantin, sfetnicul Ianache și copiii Constantin, Ștefan, Radu și Matei, îmbrăcați în cămăși albe, simple, au fost urcați pe eșafod în fața tuturor ambasadorilor occidentali acreditați la Înalta Poartă, au fost decapitați pe rând, Ianache, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, care era un copil de numai 12 ani, iar Vodă Constantin a fost obligat să privească fiind lăsat la urmă.
Trupurile au fost aruncate în mare de unde au fost pescuite de creștini credincioși și înmormântate în insula Halchi. Doamna Marica, fetele și ginerii lor, au fost trimiși în exil. În 1720 Doamna Marica, cu multă cheltuială a reușit să aducă moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu în biserica Sfântul Gheorghe Nou de la Kilometrul 0 din București, unde se află și acum.
Sfântul Voievod martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi și cu credinciosul sfetnic, Ianache, au fost trecuți în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
