Sultana Turhan. Numele original al sultanei Turhan nu este cunoscut, însă se spune că s-ar fi numit Nadia. Cel mai probabil aceasta a fost capturată la vârsta de 12 ani în timpul unui raid al tătarilor. Se presupune că sultana era originară dintr-un sat din Ucraina de azi. Hanul Crimeii i-a oferit-o sultanei Kosem pe tânăra care în scurt timp avea să devină cadâna favorită a sultanului Ibrahim I-ul.
În ianuarie 1642, Turhan a dat naștere primului ei copil, viitorul sultan Mehmed al IV-lea. Sultana Turhan a fost una dintre cele 8 favorite ale sultanului Ibrahim, însă nu a reușit să devină soția lui oficială. Chiar și așa, tânăra sultană era foarte respectată la curtea otomană.
Ibrahim I-ul avea grave probleme psihice, iar din această cauză el avea să își găsească sfârșitul. De-a lungul timpului numeroși istorici au relatat povestiri despre nebunia lui Ibrahim. De exemplu, într-o criză de nebunie acesta l-a smuls pe fiul său, Mehmed, din brațele sultanei Turhan și l-a aruncat în bazinul cu apă din curtea haremului. Se spune că Mehmed a rămas cu o cicatrice pentru tot restul vieții, în urma acestui eveniment.
Sultana Turhan. De asemenea, se spune că într-o noapte, tot într-o criză de nebunie, sultanul Ibrahim a poruncit ca toate cadânele din harem să fie aruncate în apele Bosforului. În acea noapte multe tinere și-au găsit sfârșitul, mai puțin una, care a fost găsită de 2 marinari francezi.
Nebunia lui Ibrahim era din ce în ce mai evidentă iar oamenii importanți de stat împreună cu ienicerii l-au detronat, astfel, pe 8 august 1648, sultanul Ibrahim a fost ucis.
Sultana Turhan. În fruntea Imperiului Otoman a rămas sultanul copil Mehmed al IV-lea. Conform tradiţiei poziţia de regentă trebuia să revină sultanei mamă Hatice Turhan, dar a fost neglijată datorită tinereţii sale şi a lipsei de experienţă. In locul ei s-a instalat mama soacră, Kösem Sultan, în calitate de bunică a copilului şi de fostă Sultan Valide.
Kösem Sultan, în calitate de soţie a lui Ahmed I-ul, fusese Sultan Valide pentru 2 din din fii săi, pentru Murad al IV-lea (1623-1640) şi pentru Ibrahim I-ul (cel nebun) (1640-1648), deci avea tradiţie şi influenţă câştigată două decenii şi jumătate. In aceste condiţii părea normal ca Kösem Sultan să fie considerată cea mai potrivită a conduce imperiul. Kösem s-a lăsat influenţată de corpul ienicerilor în guvernare, pentru a avea un puternic suport de putere. Faptul a fost resimţit cu animozitate de populaţie.
Au urmat lupte politice în culisele palatului. Planurile sultanei Kösem urmăreau detronarea copilului Mehmed şi înlocuirea lui cu alt nepot. Pe această cale bătrâna urmărea şi schimbarea unei nurori ambiţioase privind drepturile ei cu alta mai uşor de controlat. Planul a eşuat deoarece a fost dezvăluit lui Hatice Turhan de către una din servitoarele sultanei Kosem. Dacă Turhan a sancţionat intenţia soacrei nu se ştie, dar aceea a fost asasinată trei ani după ce devenise abuziv regenta tânărului nepot. Legenda spune că sultana Kosem a fost strangulată cu propriul păr la porunca nurorii sale.
Sultana Turhan. După moartea rivalei, Turhan a devenit o veritabilă regentă şi Sultan Valide. In calitate de regentă a dobândit o mare putere. Ea şi-a însoţit fiul sultan la toate reuniunile importante şi de multe ori a dat răspunsurile cuvenite, ascunsă după o perdea. Din cauza lipsei de experienţă pe plan politic, a trebuit să se sprijine pe ajutorul şi pe sfaturile unor demnitari.
Sultana Turhan. Regenţa sultanei Turhan a fost marcată de două probleme ale statului:
Războiul cu veneţienii pentru insula Creta şi – criza financiară provocată de cheltuielile războiului. Viziri slabi nu au fost capabili să amelioreze situaţia. Situaţia a impus ca, în 1656, să fie ales un nou mare vizir, Mehmed Paşa Köprülü. Starea de sănătate a determinat-o pe Turhan să transfere toată responsabilitatea acestui nou mare vizir. Prin acel act, care acorda puteri nelimitate marelui vizir, Turhan şi-a limitat propria putere politică. Ca atare ea şi-a îndreptat energiile către alt domeniu de activitate. A început să construiască.
Sultana Turhan. Primul proiect de construcţii l-a început în 1658. Probabil pentru a răspunde ameninţărilor Veneţiei, a construit două fortăreţe la intrarea în strâmtoarea Dardanele, una pe malul european şi cealaltă pe cel asiatic. Ambele se pot vedea şi astăzi. Această realizare a aşezat-o pe Turhan în linie cu Mahomed al II-lea Cuceritorul şi cu alţi sultani care au construit fortăreţe în aceeaşi zonă.
Cea de a doua mare realizare a sa a fost ridicarea Moscheei Sultan Valide, sau cum era numită pe timpul său, Moscheea Nouă (Yeni Camîi), pe locul unui şantier început de o predecesoare, Safiye Sultan, care vroise să islamizeze un vechi cartier locuit în majoritate de evrei (Eminönü). Această moschee a fost prima moschee imperială construită de o femeie.
Turhan a fost înmormântată în mausoleul construit lângă mosheea sa (Yeni Camîi). Sub cupola impozantă, cu un diametru de 15 metri, mausoleul are un plan patrat şi este zidit din piatră fasonată. Uşa de intrare este din abanos masiv, încrustat cu sidef şi fildeş. Interiorul este decorat cu frumoase faianţe de Iznik şi cu dăltuiri fine.
Sultana Turhan. Mausoleul adăpostaşte rămăşiţele a cinci sultani şi mulţi alţi membri de familie ai dinastiei otomane de care şi-a legat numele sultana ctitor: Turhan Hatice (1627-1683), fiul său Mehmed al IV-lea (1648-1687), Mustafa al II-lea (1695-1703), Ahmed al III-lea (1703-1730), Mahmud I-ul (1730-1754) şi Osman al III-lea (1754-1757). Drept consecinţă acest mausoleu poate fi considerat ca cel mai important cimitir aparţinând dinastiei. Numeroşi demnitari repauzează în mausoleu şi în cimitirul alăturat.
Sultana Turhan a fost ultima sultană importantă care și-a pus amprenta asupra perioadei numite ''Sultanatul Femeilor''. Odată cu moartea acesteia din anul 1683, această perioadă a luat sfârșit.
