„Noi la locuința noastră aveam o cameră care stătea goală. Adica era așa-zisul salon. Și nu era locuit de nimeni. Noi încăpeam în restul clădiri. Am stat de vorbă cu tatăl meu și i-am zis n-ar fi bine să îl scoatem din văgăuna aia rău famată pe Corneliu. Și tatăl meu nu a zis ba, a zis da.
Și i-a propus lui Cornel să schimbe locuința și să primească odaia pe care o dădeam noi. El era bucuros, fiindcă știa că nu o să aibă grijă de masă, de lenjeria pe care o poartă și trecând prin mâna noastră cămășile lui și tot ce purta el, precum a și fost și a primit bucuros.
Nu era departe de cămin, de Râpa Galbenă, a primit bucuros oferta noastră și a venit acolo.
Desigur, singura care nu că era contra, dar singura care avea niște mici necazuri era mama mea, care făcea bucătăria, gospodăria. El niciodată nu respecta orele de masă.(...)
El avea o dragoste pentru tatăl meu, pentru faptul că nefiind amestecat în niciun fel de politică, el își menținea atitudinea lui aproape de băieții ăștia și îi înțelegea pe băieții ăștia care lucrează”, declara Elena Codreanu, soția lui Zelea Codreanu, la vârsta de 92 de ani, într-un interviu realizat în 1994. La câteva luni după acest interviu, Elena Codreanu a murit.
Soția liderului Mișcării legionare - Corneliu Zelea Codreanu - Elena Ilinoiu-Codreanu s-a născut în februarie 1902 la Dedulești, Brăila, care a fost și ea membră a Mișcării conduse de Codreanu. A obținut o licență de litere și, în perioda studiilor, îl cunoaște pe Corneliu Zelea Codreanu. Căsătoria lor a avut loc după achitarea lui Codreanu în procesul asasinării prefectului și șeful de poliția al Iașiului. Pe 24 octombrie 1924, Zelea Codreanu l-a împușcat mortal, pe treptele Palatului de Justiție din Iași, pe prefectul Constantin Manciu.
După căsătoria civilă la Huși, cea religioasă a fost organizată la Focșani, în Crângul Petrești, pe 14 iunie 1925. La nuntă au fost între 80.000 și 100.000 de persoane, venite cu "2.300 de care, trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lume îmbrăcată în costume naţionale", a scris Codreanu în memoriile sale. După ceremonia religioasă au început hora, jocurile şi petrecerea, apoi masa întinsă pe iarbă verde. La fel ca și George Simion, a chemat „toți românii” și a recomandat portul tradițional popular. „Fiecare îşi adusese de mâncare, iar focşănenii avuseseră grije şi pentru lumea venită din alte părţi", mai scria Codreanu în memoriile sale.
Zelea Codreanu devenea în 1927 șeful mișcării paramilitare „Legiunea Arhanghelul Mihail”, transformată apoi în Mișcarea Legionară.
După asasinarea lui Codreanu în 1938 în pădurea Tâncăbești, și scoaterea în afara legii a Mișcării legionare, soția sa a fugit în Cehoslovacia, apoi s-a refugiat la Berlin. În 1940, după instalarea dictaturii legionare, s-a reintors în România și se stabilește la Huși. La câțiva ani de la venirea la putere a comuniștilor, a devenit deținut politic, trecând prin mai multe închisori. După eliberarea din închisoare a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului. S-a căsătorit a doua oară, cu colonelul Constantin Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu.
