Sfântul Mamant s-a născut într-o familie de creştini, de rang nobiliar.
"Mucenicul lui Hristos, Mamant, avea patrie Paflagonia şi părinţi însemnaţi. Tatăl lui se chema Teodot, iar mama lui, Rufina, amândoi din neam mare de patricieni, cinstiţi şi bogaţi şi străluciţi prin dreapta credinţă. Ei, nesuferind mai mult să ascundă credinţa lor în Hristos şi osârdnica dragoste înăuntrul lor, au arătat-o înaintea tuturor, mărturisind dreapta lor credinţă şi spre dânsa aducând pe mulţi". (Vieţile Sfinţilor)
În timpul împăratului Aurelian (270-275), părinţi Sfântului Mamant au fost denunţaţi că nu se închină zeilor şi au fost închişi. Rufina, mama Sfântului Mucenic, era atunci însărcinată. Au murit amândoi părinţii în temniţă, mama sa - după ce a născut.
Copilul a fost luat spre creştere de o femeie pe nume Amia, fiind crescut cu multă grijă. La vârsta de cincisprezece ani, Sfântul Mamant a fost pârât că nu participă la cultul păgân, fiind prins şi arestat. A reuşit prin voia lui Dumnezeu să scape din această primă prigoană şi s-a retras într-un loc pustiu, unde vieţuia alături de animalele sălbatice.
S-a aflat de acest lucru, iar Sfântul Mamant a fost din nou căutat. S-a descoperit singur ostaşilor care aveau ordin să-l găsească şi a venit de bunăvoie în faţa persecutorilor însoţit de un leu, care a rămas în afara porţilor cetăţii.
A fost din nou supus interogatoriului şi torturat pentru credinţă.
Întrebat cum de trăieşte alături de sălbăticiuni fără să fie vătămat, dacă nu s-ar ocupa cu vrăjitoria, Sfântul Mamant a răspuns: "Cel ce slujeşte lui Dumnezeu Celui viu şi adevărat, acela nu îngăduie deloc să trăiască cu închinătorii de idoli şi cu făcătorii de rău. Pentru aceasta şi eu am voit mai bine a trăi cu fiarele în pustie, decât cu voi în locaşurile păcătoşilor. Căci fiarele, precum ţi se pare, cu nici un fel de farmece nu se îmblânzesc şi nu se supun, pentru că nici eu nu ştiu ce sunt farmecele. Ele, măcar că sunt nepricepute, însă ştiu a se teme de Dumnezeu şi a cinsti pe robii Lui. Iar voi sunteţi cu mult mai nepricepuţi decât fiarele că nu cunoaşteţi pe adevăratul Dumnezeu şi necinstiţi pe robii Lui, chinuindu-i şi ucigându-i cu nemilostivire". (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Mamant a sfârşit muceniceşte, lovit cu o oişte de unul dintre cei care se înverşunaseră împotriva sa pentru faptul că nu voia să jertfească zeilor.
Pastila pentru suflet - sâmbătă, 2 septembrie. Pilda zilei - Ospitalitatea fățarnicului
