Eftimie s-a născut în oraşul Melitina, în mitropolia Armeniei. La fel ca şi în cazul sfântului Ioan Botezătorul, Eftimie se naşte din pântece sterp şi neroditor. Pavel şi Dionisia, părinţii lui Eftimie erau oameni cucernici. Aceştia îi pun numele de Eftimie, care în greacă înseamnă voie bună. Eftimie îşi primeşte numele în conformitate cu făgăduinţă din Ceruri, deoarece pe când părinţii săi se rugau bunului Dumnezeu să aibă fii, Dumnezeu trimite un înger să le spună să se bucure şi să fie cu voie bună.
După moartea tatălui, Eftimie este dus de mama sa la Evtroiu, episcopul Melitinei, care îl va rândui în ceaţă clericilor. Dovedind o afinitate pentru învăţăturile sfinte şi datorită faptelor bune pe care le făcuse pentru cei nevoiaşi, a fost hirotonisit drept preot, urmând să aibă grijă de sfintele mănăstiri şi a schiturilor. Pe când împlinise 29 de ani, se duce la Ierusalim şi se sălăşluieşte într-o peşteră de munte alături de cuviosul Teoctist. Aici Eftimie izbăveşte foarte mulţi credincioşi care erau suferinzi de boli grele, conform calendarulortodox.ro.
Conform multor credincioşi ai vremii, acesta a hrănit cu câteva pâini mici patru sute de oameni care au venit în pelerinaj la mănăstirea acestuia. De asemenea, foarte multe femei care erau sterpe şi nu puteau naşte mergeau la el, iar datorită rugăciunilor sale şi cu puterea lui Dumnezeu, femeile reuşeau să aibă copii.
Ajunge la nouăzeci şi şapte de ani, Domnul îl cheamă la el, să se bucure de viaţa veşnică după toate bunele pe care acesta le-a făcut. În scrierile bisericeşti acesta este descris că fiind cuvios la chip, având o fire fără răutate, alb la faţă şi vioi la trup şi avea o barbă lungă până la brâu.