Augustin Ostace, cetăţean român născut în 1952, care locuieşte în prezent în Germania, s-a adresat CEDO, în 2006, după ce nu a putut contesta, la instanţele româneşti, o decizie din 1981 prin care îi era stabilită paternitatea unui copil, deşi rezultatul unei noi expertize medico-legale dovedea contrariul
Ostace a fost declarat tatăl unui copil, H.-A., născut în 1980, printr-o decizie a Tribunalului Bistriţa-Năsăud din 6 mai 1981, în urma unei acţiuni în instanţă a mamei. La baza deciziei au stat mărturii potrivit cărora existase o legătură între petent şi mama copilului, precum şi o expertiză medico-legală pe baza analizei grupelor sangvine care a relevat o "paternitate nedecisă", fără a fi exclus ca bărbatul să fie tatăl copilului.
În 2003, el şi H.-A., care era major, s-au supus unei noi expertize pentru stabilirea paternităţii, la Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici", rezultatul fiind negativ.
Astfel, Ostace s-a adresat Tribunalului Bistriţa-Năsăud pentru revizuirea deciziei din 1981. Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că nu era adusă o probă care exista şi la momentului judecării cazului în 1981 şi de care părţile nu aveau cunoştinţă. De asemenea, au fost respinse apelul şi recursul petentului, decizia definitivă fiind emisă de Curtea de Apel Cluj în 2006.
Institutul "Mina Minovici" a arătat, într-o scrisoare transmisă reprezentantului Guvernului României la CEDO, că testarea făcută în 2003 nu putea fi realizată în 1981.
Pe de altă parte, abia prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, la 1 octombrie 2011, s-a stabilit că dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
Astfel, CEDO a constatat că, la momentul petrecerii faptelor, petentul nu avea posibilitatea să conteste paternitatea, fiindu-i astfel încălcat dreptul la viaţa privată, prevăzut în articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
CEDO a stabilit ca petentului să îi fie plătite daune morale de 5.000 de euro şi cheltuieli de judecată de 3.000 de euro.
