"E o hotărâre a justiției care nu este nici bună, nici rea, nici umană, nici inumană, sunt lucruri pe care trebuie să le învățăm noi, justițiabilii. Așa cum justiția a evoluat în toți acești ani – și a evoluat în mod evident, numai cine nu vrea să vadă nu vede ce diferență uriașă este între justiția din România de acum zece ani și justiția de astăzi – tot așa trebuie să evoluăm și noi, justițiabilii, cei care suntem subiectele justiției, ale acțiunilor din justiție. Decizia judecătorească trebuie percepută ca atare – cinci ani cu executare – și atât.
Doamna a invocat faptul că e bolnavă, că are doi copii, l-a invocat pe Dumnezeu, se poartă, și pe bunica deportată, va să zică avem aici deținuți politici, avem probleme mari! Toate acestea urmând să ducă la ce, în viziunea acestei doamne? Să ducă la achitare, să plece acasă liniștită, după toate măgăriile pe care le-a făcut! Eu, prin natura meseriei, nu am naturelul așa de simțitor la astfel de procedee care se numesc în tehnica manipulării argumentum ad misericordia, ceea ce a făcut duduia asta, argumentul milei, deci eu am fost și bolnavă, am copii, deportați în familie, prin urmare... Prin urmare ce? Ei, aici trebuie să învățăm noi, cei se suntem simpli justițiabili, că lucrurile astea nu contează și nu există, că nu ești inuman dacă nu ții seama de astfel de lucruri, dacă faci abstracție pur și simplu de zicerile acestei doamne.
Dacă va constata un corp medical îndrituit că nu poate să efectueze detenția în penitenciar, o sa meargă la infirmerie, o să meargă la spital, potrivit legii.
Problema e dacă acest caz al dnei Ridzi era supus hotărârii nu justiției, nu Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci Senatului României, ce rezultat am fi putut avea? Am fi putut avea un rezultat asemenea celui în cazul Vosganian. Vosganian nu era gravid, din câte știu, în momentul respectiv, nu născuse de curând, și-a dat cu mir – este singura persoană, din câte știu, că și-a dat singură la mir în Parlament - , l-a invocat pe Dumnezeu, a plâns - și asta, iată, o metodă verificată pentru argumentum ad misericordia și a obținut ce? Blocarea actului de justiție!
Acum a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție. Noi nu avem ce comenta. Ridzi trebuia să îi convingă pe judecători. Nu i-a convins.
Eu cunosc cazul, doamna aceasta a venit la mine tot cu argumentum ad misericordia în brațe, a venit atunci, când izbucnise scandalul, căuta disperată în toate părțile niște găuri de ieșire, distinsa. Mi-amintesc procedeele folosite într-o emisiune televizată cand s-a apucat să îl denigreze în ultimul moment, să îl calomnieze pe Cătălin Tolontan de la Gazeta Sporturilor, care pornise ancheta, deci părerea mea despre dânsa e formată, o știu de ce este capabilă!
Dar nu invoc așa ceva, nu trebuie invocată părerea mea, nu trebuie invocată nici mila lui X sau Y sau nu știu cărui parlamentar cu suflet bun care ar fi dispus să o scape de pușcărie, ceea ce contează este hotărârea justiției și trebuie să învățăm să eliminăm lucrurile acestea din discuție!
Vă dați seama cât e de ilogic ceea ce spune? E singura femeie bolnavă din țară? Singura femeie cu doi copii? Sunt milioane, în situații groaznice, în această țară, care nu beneficiază de clemența nimănui! Să se fi gândit la copiii ei atunci, când făcea ce făcea! Atunci avea grijă de copilul acela care era atacat de bărbații, marii bărbați politici ai presei, nemiloși, copilul Elena Băsescu, cum spunea tatăl său, domnul președinte: V-ați năpustit toți asupra unui copil! Ei, de copilul ăla de 28 de anișori, stâlp de cluburi, avea grijă atunci mama Ridzi!”
Sursa: digi24.ro
