"Suprafața afectată de exploatări a scăzut cu 38% în ultimii 25 de ani", a spus Belciu, într-o conferință de presă prilejuită de lansarea unui studiu realizat de PwC privind starea industriei silvice și de exploatare a lemnului din România, scrie Agerpres.
Întrebat despre modul în care se corelează această informație cu faptul că multe organizații de mediu reclamă defrișări ilegale masive pe teritoriul României, el a afirmat că defrișările se realizează de regulă în zone vizibile, din lipsa infrastructurii, ceea ce distorsionează imaginea privind dimensiunea fenomenului.
"Foarte multă lume poate face multe afirmații, dar datele obiective și statistice asta arată. Problemele legate de infrastructură fac accesul dificil, iar lumea defrișează cel mai mult din zone vizibile. Astfel că s-a creat o imagine artificială a defrișărilor masive în zone vizibile. Sigur că acest lucru creează probleme, se creează un dezechilibru în ceea ce privește tipul arborilor, vârsta, dar în mod cert aceasta este o explicație", a spus Belciu.
Potrivit acestuia, PwC a folosit informații colectate de la Institutul Național de Statistică (INS), Eurostat și Inventarul Forestier Național.
Reprezentantul PwC a mai spus că nu deține date privind defrișările ilegale.
"Piața neagră este semnificativă. Este dificil de estimat, ca orice piață neagră, dar e clar că există, e vizibilă e în diferite zone. Vedem și o exacerbare a acestui lucru. Este drept că și procedurile pentru intrarea în conformitate sunt relativ dificile, iar partea administrativă poate crește în productivitate și eficiență", a continuat Belciu.
Industria silvică și de prelucrare a lemnului din România are o pondere totală de 3,5% la formarea PIB, dacă se iau în considerație și efectele indirecte, arată studiul PwC.
Contribuția directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,1% și 1,5%). Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se ia în considerație și efectul indirect și cel indus asupra economiei, industria silvică și de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB, spun autorii studiului.
"România are un potențial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier și de prelucrare a lemnului în măsura în care și-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, România are în prezent cea mai scăzută productivitate a forței de muncă în sectorul forestier din UE. Printre motivele productivității scăzute se numără lipsa drumurilor forestiere și tehnologia de recoltare depășită", a precizat Belciu, care a fost coordonatorul studiului.
Potrivit acestuia, în țările membre UE, în medie, un singur angajat din administrația publică gestionează circa 632 hectare, de 2,4 ori mai mult față de suprafața gestionată de un angajat din România (263 hectare), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autoritățile silvice autohtone.
România deține a opta cea mai mare suprafață împădurită din UE. Astfel, la finalul lui 2015, suprafața forestieră națională era de 6,86 milioane de hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafață forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% față de 1990. Ponderea suprafeței împădurite destinată exploatării în suprafața totală împădurită a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990).
În același timp, țară noastră ocupă doar locul 20 în UE în funcție de gradul de acoperire forestieră. La finalul lui 2015, suprafață forestieră reprezenta 29% din suprafața totală a terenurilor țării, în creștere cu 2% față de 1990.
Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) și sub obiectivul stabilit prin programul Natura 2000 (40%).
În plus, România are circa 2,2 milioane hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparație, țările UE cu cea mai mare suprafață de pădure și cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 milioane hectare, 64% acoperire) și Finlanda (22,2 milioane hectare, 66% acoperire) — țări care au și o industrie forestieră și de exploatare a lemnului foarte dezvoltată.
Sectorul silvic și al prelucrării lemnului contribuie cu 1,7 miliarde euro la bugetul de stat, atunci când sunt luate în calcul efectele directe și indirecte asupra economiei, mai arată studiul.
De asemenea, în sector sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forței de muncă în zonele mai puțin dezvoltate, prin crearea de unități de producție. Potrivit studiului PwC, investițiile în sectorul de prelucrare a lemnului au fost în medie de 200 milioane de euro pe an.
"În 2015, volumul de lemn disponibil pentru exploatare în România a reprezentat numai 66,8% din volumul total de lemn (în scădere de la 88% în 1990), fiind unul dintre cele mai reduse grade de exploatare din UE", se mai arată în raport.
Totuși, țara noastră s-a situat în 2015 pe locul 6 în ceea ce privește raportul dintre volumul de lemn și suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare (280 mc/ha), cu mult peste media UE (172 mc/ha).
Creșterea naturală a pădurilor din România este de circa 5,4 mc/ha/an (conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică) sau de circa 7,8 mc/ha/an (în conformitate cu Inventarul Forestier Național).
În 2014, România a fost al nouălea procesator și comerciant de lemn brut din UE, contribuind cu 3% din totalul de lemn brut prelucrat și comercializat din Uniune (420,4 milioane metri cubi). Însă, având în vedere gradul redus de exploatare forestieră, această contribuție ar putea crește.
În România, producția (15,1 milioane de metri cubi) a fost peste media UE (14,5 milioane mc), în timp ce doar o proporție mică din lemnul brut recoltat a fost exportată (0,5 milioane mc). Media exporturilor din UE a fost de 1,7 milioane mc.
În schimb, pentru a susține capacitatea de producție și nevoia de aprovizionare, de-a lungul lanțului valoric, au fost importați 1,6 milioane mc adiționali. În condițiile unei mai bune utilizări a pădurilor, cererea pentru acest volum ar putea fi acoperită exclusiv din producția internă, consideră experții PwC.
O mare parte din producția de lemn este consumată pentru încălzire, respectiv 5 milioane mc în România, cu 50% mai mare față de media UE. O parte importantă a consumului intern a fost acoperită prin importul a 1,01 milioane mc, acest lucru confirmând faptul că există cerere care ar putea fi acoperită din producția internă.
"România exportă majoritatea producției sale din prelucrare secundară în loc să o valorifice în continuare pe lanțul valoric. Astfel, țara noastră pare a fi implicată în principal în prelucrarea primară și secundară pe lanțul valoric, cu o industrie de prelucrare finală limitată (mobilier, locuințe, construcții). Este necesară o utilizare mai intensă a potențialului forestier, prin diversificarea structurii speciilor forestiere în favoarea celor mai productive, intensificarea împăduririlor, creșterea anuală a volumului de lemn pe picior, dar și a celui recoltat', a adăugat Bogdan Belciu.
