”O veste teribil de tristă vine de la Paris. A trecut la cele veșnice prințul Mihai Dim. Sturdza, un mare aristocrat român și un mare genealogist. L-am cunoscut în timpul facultății, am colaborat cu texte și fotografii la Enciclopedia familiilor boierești, ne-am întâlnit de nenumărate ori, la Paris și la București, la evenimente științifice, lansări de carte, cafele sau sindrofii mondene. A participat, împreună cu soția lui, Isabelle, la nunta Anei și a mea. Mi-a pus cu generozitate la dispoziție genealogia inedită a unei familii cu care mă înrudesc, Străjeștii, de la acel punct de pornire reușind ulterior să adaug noi și noi detalii și înrudiri. I-am admirat întotdeauna sobrietatea și hărnicia, pasiunea și spiritul de sacrificiu cu care și-a dedicat ultimele decenii din viață recuperării istoriei boierimii române.
Cu câteva zile înainte de Sfintele Paști, am vorbit la telefon. Era nițel necăjit din cauza drumului pe care o ia omenirea, obligată de coronavirus, și se temea că nimic nu va mai fi “ca înainte”. Cu toate astea, lucra în continuare la Enciclopedia lui și visa să vadă noi volume apărute. În memoria Prințului Sturdza, am nădejdea că visul lui va merge mai departe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Principele Mihai Dimitrie Sturdza, născut în 1934, la Bucureşti, este descendentul uneia dintre cele mai vechi şi mai ilustre familii domnitoare şi boiereşti din Moldova, care a dat doi domnitori în Moldova, Ioniţă Sandu Sturdza (a domnit între 1822 şi 1828) şi Mihail Sturdza (a domnit între 1834 şi 1849), un prim-ministru al României, D.A. Sturdza (care a fost şi preşedinte al Academiei Române, şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal), înalţi dregători, cărturari, miniştri, militari, artişti.
Este, de asemenea, urmaş al familiei boiereşti Manu, care l-a dat pe generalul Gheorghe Manu, erou al Războiului de Independenţă, prim-ministru al României, ministru de Război şi de Finanţe, primar al Bucureştiului.
Mihai Dim. Sturdza este strănepot, în linie dreaptă bărbătească, al lui Mihail Vodă Sturdza.
Liceul l-a urmat la „Dimitrie Cantemir”. În 1952, în timpul represiunii comuniste, a fost arestat, a primit o condamnare administrativă de trei ani, fără judecată, şi a fost închis, alături de alţi tineri din familii istorice româneşti, pentru „omisiune de denunţ şi atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară”.
A trecut pe la Jilava, prin lagărul de triere Ghencea şi prin lagărele de muncă forţată de la Bicaz şi de la Oneşti. A fost eliberat în 1954. Bunica şi mama lui Mihai Dimitrie Sturdza au trecut şi ele prin închisorile comuniste.
Pasionat de genealogie, a dorit să se înscrie la Facultatea de Istorie, dar aceasta fiind facultate ideologică, a studiat în cele din urmă limba italiană, la Facultatea de Filologie din Bucureşti.
A lucrat ca învăţător, la şcoala din comuna Merenii de Jos (astăzi în judeţul Teleorman), apoi ca traducător de documentaţie tehnică la un institut de cercetare din Bucureşti. În paralel, a continuat cercetările de istorie modernă.
În 1964 a plecat în exil şi s-a stabilit la Paris. Între 1968 şi 1985, a lucrat la Departamentul de schimburi culturale cu străinătatea al ministerului francez de Externe, fiind şi interpretul oficial al preşedinţilor Franţei, Charles de Gaulle şi Valéry Giscard d’Estaing.
Între 1986 şi 1995 a fost redactor politic la Departamentul român de la Institutul de Cercetări al postului de radio Europa Liberă din München.
A publicat numeroase articole în presa culturală şi ştiinţifică din ţară şi din străinătate, şi a devenit unul dintre cei mai respectaţi genealogişti români, adevărată autoritate în domeniu, prin publicarea vastelor lucrări “Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople” (Paris, 1983 şi 1999; volum premiat de Academia Internaţională de Heraldică şi Genealogie) şi “Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică” (Editurile Simetria şi Corint, 2004-prezent, cinci volume masive publicate, litere A-E).
Alte cărţi publicate de Mihai Dim. Sturdza sunt “Românii între frica de Rusia şi dragostea de Franţa”, “Ruşii, masonii, Mareşalul şi alte răspântii ale istoriografiei româneşti” şi “Aristocraţi români în lumea lui Proust”, a scris pe Facebook Filip Lucian Iorga Barbulescu.
