România are nevoie de minim 10 ani pentru a ajunge la un nivel al PIB pe locuitor de 60% din media europeană şi, astfel, să fie primită în zona euro, a declarat miercuri Valentin Lazea, economistul şef al Băncii Naţionale la Conferinţa de Risc de ţară 2014 organizată de Coface şi Mediafax.
"La sfârşitul anului trecut PIB/locuitor în România era de 50% din media europeană, în timp ce ţările cele mai sărace care au fost primite în zona euro, Estonia şi Letonia aveau un PIB/locuitor de 66%, respectiv 60% din media europeană. Ipoteza pe care o fac eu este că este puţin probabil ca zona euro să-şi deschidă porţile unui stat cu un PIB/locuintor sub media europeană pentru că acest lucru ar crea probleme atât statului cât şi zonei. Pentru a ajunge la 60% din media UE la PIB pe locuitor ajustat, ar trebui ca România să crească timp ce nouă-zece ani cu 2 puncte procentuale mai mult decât media europeană. Asta înseamnă că atunci când UE îşi va relua ritmul mediu de creştere de 1,5% pe an, România va trebui să crească sustenabil cu minim 3,5% pe an", a spus Lazea.
El a menţionat că declaraţiile sunt făcute în nume personal şi nu în calitate de reprezentat al BNR.
În opinia sa, PIB-ul potenţial al României în condiţiile actuale, aşa cum este determinat de factorii obiectivi care îl compun (capital, forţă de muncă, productivitatea totală a factorilor) este de circa 2% pe an.
"PIB-ul efectiv poate varia cu +/- 1% faţă de PIB potenţial, în funcţie de anul agricol mai bun sau mai slab. Politicile nominale (monetare, fiscală) pot stimula doar temporar o creştere a PIB peste potenţial. Pentru o creştere sustenabilă, de durată, este nevoie de politici în sfera reală a economiei, care să potenţeze cei trei factori de producţie menţionaţi (capital, forţă de muncă, productivitatea, n.r.)", a completat Lazea.
Datele prezentate de Lazea arată că înainte de criză România avea un potenţial de creştere a PIB de 5% pe an, care s-a redus la 2% după criză, involuţie determinată pe de o parte din cauza reducerii semnificative a investiţiilor străine directe, a scăderii numărului populaţiei aptă de lucru, precum şi evoluţiei modeste a productivităţii.
"Economia a trebuit să se ajusteze la intrări de investiţii medii anuale cu 5 miliarde de euro mai mici în 2009-2013 faţă de 2004-2008, pierdere acoperită parţial prin fondurile europene. Forţa de muncă s-a diminiuat semnificativ în acelaşi interval, ca urmare a intrărilor mai mici ale tinerilor care au împlinit 18 ani, consecinţă a scăderii natalităţii după Revoluţie. Nici la factorul productivitatea factorilor - energointensitate, plăţi electronice, calitatea învăţământului - România nu stă mai bine", a explicat Lazea.
Ca răspuns la toate aceste elemente care ar stimula creşterea economică, Lazea susţine necesitatea îmbunătăţirii gradului de absorbţie a fondurilor europene pentru a compensa intrările reduse se investiţii străine directe, stimularea rămânerii în cadrul forţei de muncă a persoanelor din categoria de vârstă 65-74 de ani, care sunt capabile şi dornice să muncească, dar şi investiţiile în învăţământ.
