"Suntem mereu în zorii Învierii, urcând Dealu Căpăţânii dis-de-dimineaţă. Pe de o parte somnul, zgomotos, al celor care cred că-şi fac datoria civică ucigându-l pe Dumnezeu. Un Dumnezeu care-i încurcă în manifestarea libertăţii lor imorale nu poate fi decât condamnat la moarte. Un Dumnezeu care l-a făcut pe om bărbat şi femeie, care a cerut să naştem copii, care ţine partea adevărului adânc împotriva dreptăţilor de circumstanţă, care ne cere să ne creştem copiii cu respect faţă de tată şi mamă, faţă de Cer şi Pământ deopotrivă, care ne dă Trup şi Sânge pentru a ne vindeca de moarte, care refuză scenariul apocaliptic aşteptând pocăinţa, nu poate fi pe gustul cinicilor agăţaţi de civism ca de o religie. Pe de altă parte liniştea amorţită a paznicilor Mormântului, năimiţii detaşaţi de drama de cu seară. Funcţionarii imperiului, puşi să vegheze să nu fie furat Hristos din groapă. Mituiţii de a doua zi de la prânz ca să umple cu minciuni văzduhul. Făcându-l irespirabil. Pe de altă parte Apostolii. Speriaţi, umiliţi, puşi la colţ dar păstrând unitatea, gata să moară. Aşa suntem de două mii de ani, închegând nădejdi, credinţe şi frici. Salvaţi fiind de curajul mironosiţelor femei, treziţi de frisonul veştii ce ne-o aduc: Hristos a înviat!", scrie părintele sibian Constantin Necula, în Tribuna.
Părintele Constantin Necula: Unii își fac datoria civică ucigându-l pe Dumnezeu
