Dr. Hassanalian, șeful echipei care se ocupă de acest proiect, a spus că drumul de la „pasăre observatoare” la „pasăre spion” este destul de lung, deoarece prototipul lor este destul de zgomotos.
„Uneori nu vrei ca oamenii să afle că aceasta este o dronă”, a explicat Hassanalian.
Dr. Hassanalian și colegii din New Mexico Tech au folosit părți de păsări împăiate cu mecanisme artificiale de drone, astfel încât să arate cât mai real posibil. Aceste „păsări high-tech” pot pluti ca o pasăre colibri și pot aluneca fără să bată din aripi, scrie NewScientist.
Cercetătorii au spus că, deși este dificil să creezi o astfel de dronă, „este foarte practică în scopuri de cercetare și poate menține natura netulburată”.
În raportul său pe această temă, dr. Hassanalian a menționat că păsările își pot conserva mai mult de 40% din energie zburând în formație și schimbând regulat pozițiile și pot parcurge 2.000 de km în două zile.
Prin observarea păsărilor migratoare, cercetătorii vor învăța, de asemenea, cum să-și aplice metodele la aeronave. „Vrem să aplicăm învățarea automată la acest mecanism”, a spus omul de știință.
„Vrem să aflăm cum știu păsările când anume să se rotească. Dacă programăm drone cu algoritmul nostru de control, putem obține același beneficiu ca și păsările. Și putem folosi acești algoritmi pentru diferite tipuri de drone”, a adăugat el.
Până acum, cercetările echipei au arătat că, în timp ce folosesc aceeași formație ca și păsările, dronele pot conserva cu până la 70% mai multă energie.
