Deşi preţurile gazelor naturale din UE sunt sub nivelurile record din 2022, ele au ajuns recent la cel mai ridicat nivel din ultimul an.
Experţii prognozează o posibilă creştere până la 70 euro/MWh în 2025, comparativ cu aproximativ 50 euro/MWh în prezent. Aceasta este o diferenţă semnificativă faţă de media pre-pandemică de 17,58 euro/MWh
Industria europeană a fost puternic afectată de costurile ridicate ale energiei: zeci de fabrici s-au închis, iar aproape un milion de locuri de muncă din producţie s-au pierdut în ultimii patru ani. În Germania, sondaje ale camerelor de comerţ (DIHK) arată că multe firme consideră relocarea din cauza incertitudinilor legate de preţurile energiei.
Stocurile de gaze din UE sunt pline în proporţie de 85%, cu 10 puncte procentuale mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Această situaţie poate deveni critică în cazul unor episoade de frig extrem, care ar accelera golirea rezervelor.
În plus, Europa trebuie să concureze mai agresiv cu Asia pentru LNG, întrucât importurile ruseşti sunt limitate de reglementările UE.
În noiembrie, Europa a importat 11,3 miliarde de metri cubi de LNG, în principal din Statele Unite şi Orientul Mijlociu, dar preţurile cresc pe fondul cererii globale.
Fostul preşedinte al BCE, Mario Draghi, a subliniat că pierderea gazului rusesc ieftin a avut ”un cost uriaş” pentru economia europeană, iar combustibilii fosili vor rămâne esenţiali cel puţin până la sfârşitul deceniului.
Preţurile ridicate ale energiei afectează competitivitatea Europei, unde costurile sunt de 2-3 ori mai mari decât în SUA.
Industria chimică franceză, de exemplu, că va funcţiona doar la 70-80% din capacitate în această iarnă, conform Uniunii Industriale din Franţa (Uniden) .
Măsuri şi perspective
Comisia Europeană a stabilit ţinte mai ridicate pentru stocarea gazelor şi a limitat accesul companiilor ruseşti la infrastructura de gaze. Cu toate acestea, aceste măsuri riscă să accentueze competiţia pentru LNG şi să mărească presiunea asupra preţurilor .
Industria europeană continuă să traverseze o perioadă de riscuri majore de relocare a producţiei şi creşterea tendinţelor de ”dezindustrializare”.
