Mulți o consideră buruiană, dar vindecă unele din cele mai grave boli - TONIC minune pentru regenerarea organismului
Patru licori terapeutice care pot fi obţinute acasă dintr-o plantă considerată pe nedrept o simplă buruiană
Aliorul sau limba-mielului, planta tămăduitoare cu flori ca albastrul de Voroneț, este încă nevalorificată la nivelul numeroaselor proprietăţi terapeutice pe care le are, scrie frunza-verde.ro.
Limba-mielului (Borago officinalis) este o plantă cu frunze comestibile, care crește în mai multe zone ale lumii, inclusiv anumite părți ale Europei. Este cultivată în scop comercial pentru a se obține uleiul de limba-mielului, care este extras din semințe.
I se mai spune arăriel, boranta roşie, ori laptele-câinelui şi este o plantă originara din Spania şi din Maroc, care s-a răspândit însă în mai multe zone ale lumii. În România, creşte spontan până la 1700 m altitudine, în grădini, pe terenuri înclinate ori necultivate.
Frunzele de limba-mielului sunt ușor îngroșate și au un gust bun, ce seamănă cu măcrișul și ștevia. Ele se pot folosi în salate sau ciorbe. În scop medicinal, de la planta de limba-mielului se recoltează frunzele și ramurile tinere cu flori. Planta se poate folosi sub formă de infuzie, decoct, macerat, tinctură sau capsule cu ulei de Borago officinalis.
Florile albastre, în formă de steluţe, frunzele păroase şi tulpina cărnoasă şi, de asemenea, păroasă, cu ramificaţii, care trece de o jumătate de metru, o fac uşor de recunoscut.
Limba-mielului poate fi utilizată la obţinerea a cel puţin patru preparate naturiste cu indicaţii diferite.
Din păcate, nu multă lume o priveşte ca pe o plantă medicinală, ci, în special, ca pe o buruiană sau, cel mult, ca pe o floare sălbatică. Şi poate nu s-ar întâmpla aşa dacă ar şti că este bogată în proteine, carbohidraţi, vitaminele A,C, PP, mucilagii, răşini şi multe minerale: magneziu, calciu, potasiu, sodiu şi mai ales o cantitate mare de fosfor.
“Toate acestea îi dau proprietăţi revitalizante, remineralizante, fortifiante, antiinflamatoare, dar şi depurative, diuretice, sudoripare, emoliente şi chiar sedative”, a explicat fitoterapeutul Elena Badea, potrivit frunza-verde.ro.
În funcţie de modul în care se preparară, limba-mielului poate fi de ajutor, ca adjuvant, în mai multe afecţiuni, dar numai la indicaţiile unui medic.
Preparate naturiste care pot fi obţinute în bucătărie
INFUZIA. Cel mai simplu preparat ce poate fi obţinut acasă din această plantă este infuzia, utilă în caz de retenţie urinară, în boli de stomac, palpitaţii, indispoziţii cauzate de schimbarea vremii, dar mai ales în cazul unor afecţiunil de sezon, având capacitatea de a ameliora tusea, bronşita şi răguşeala.
Se poate folosi, alternativ, cu ceaiuri din alte plante medicinale.
„Eu, pentru perioada aceasta, am reţeta mea – ceai de echinaceea, miere cu cătină (preventiv), sirop de cimbru sau inhalaţii cu apă cu sare şi cimbru plus o plantă expectorantă, dacă avem simptome de răceală. Caut mereu alte plante pentru că ce funcţionează la unii poate să nu dea rezultate la alţii, aşa că încerc să găsesc ceva pentru fiecare”, a mai precizat fitoterapeutul Elena Badea.
Pentru preparare se respectă proporţia de o linguriţă de flori la 100 ml de apă clocotită. Se ţine la infuzat 10-15 minute, se strecoară şi se beau, în funcţie de sfatul medicului, până la două-trei căni de ceai pe zi. Se poate folosi şi la gargare, datorită capacităţii de a reduce inflamaţia mucoasei bucale.
DECOCTUL. Un alt preparat, decoctul, se obţine din două linguriţe de pulbere de plantă, la 250 ml de apă. Amestecul se fierbe 5 minute la foc mic. Se poate folosi, la recomandarea medicului, pentru bolile aparatului respirator, în febră şi în infecţii bronşice, precum şi pentru tratarea bolilor de vezică urinară, în retenţie urinară.
TINCTURA. Din plantă se obţine şi o tinctură, cu rol terapeutic confirmat, preparată din două linguriţe de alior uscat şi mărunţit, la 100 ml alcool. Se lasă timp de 10 zile pentru extracţie, după care se strecoară. Licoarea are rol cicatrizant. Se foloseşte la dezinfectarea rănilor.
MACERATUL. Un alt preparat cu alcool este maceratul în vin, o licoare cu efect sedativ, ce se foloseşte de asemenea în tratarea bronşitei şi tusei, dar şi ca tonic general, depurativ şi diuretic. Pentru preparare se folosesc două linguri plantă uscată şi mărunţită, la 1-2 litri de vin. Amestecul se lasă la macerat până la10 zile, agitând însă zilnic.
„Se strecoară şi se depozitează în sticle închise la culoare. Se consumă câte un păhărel pe zi, la indicaţia unui medic”, a atenționat Elena Badea.
ULEIUL TERAPEUTIC. Tot din limba-mielului, mai exact din seminţe, se obţine şi un ulei trapeutic, dar nu la domiciliu.
Uleiul terapeutic este disponibil sub forma unor capsule şi poate fi însă cumpărat din multe farmacii naturiste.
Uleiul din seminţe de alior este indcat pentru atenuarea durerilor şi a inflamaţiilor articulare în reumatism.
Există studii care arată ameliorarări importante ale acestor simptome. Medicul este însă cel care poate stabili doza ideală, de la caz la caz, reamintește fitoterapeutul.
Cum poate fi plantat aliorul - limba-mielului
Limba-mielului nu este deloc pretențioasaă și poate fi cultivată în ghivece. Este preferabil să fie în lumina directă a soarelui, dar se dezvoltă și în zonele semi-umbrite. Crește în orice pământ de flori atât vreme cât este bine hidratată. Planta poate crește până la înălțimea de 50-60 cm, de aceea este bine să se folosească ghivece cu un diametru de 30 cm.
Pentru semănat, hârtia cu semințe trebuie umezită foarte bine, apoi se rup bucățele mici care se împrăștie pe pământ, peste care se presară un strat foarte subțire de pământ. Cât timp germinează semințele, pământul trebuie să fie bine udat, dar în așa fel încât apa să nu rămână în farfuria ghiveciului. Trebuie bine udată, dar prea mult udat favorizează putrezirea rădăcinilor. Astfel că trebuie verificat ghiveciul dacă e nevoie de udare. Se udă când stratul superior de pământ (2-3 cm) este uscat.
La mijlocul verii, când planta crește, ea poate fi tăiată puțin pentru a o menține mai stufoasă. Dacă nu se taie, e posibil să fie nevoie de suporturi pentru a permite extinderea plantei. În general, limba-mielului la ghiveci nu are nevoie de îngrășământ. Planta este relativ rezistentă la paraziți și dăunători, dar poate fi afectată uneori de afide. Dacă sunt observate, se folosește spray specific de la magazinele fitosanitare.
