Senzorii nefuncționali, dar și amplasarea stațiilor în zone cu perdele de vegetație, ridică multe semne de întrebare cu privire la acuratețea datelor colectate. Dincolo de compușii chimici din aer, un segment critic pentru monitorizarea calității aerului îl reprezintă particulele în suspensie.
Denumite științific „PM”-uri, micro-particulele sunt măsurate în funcție de diametru si la un metru cub de aer. Microparticulele pot să conțină o varietate uriașă de substanțe chimice organice, metal, plastic, pulberi rezultate din combustie și așa mai departe.
Spre exemplu, „PM”-urile pot să conțină amoniu dacă este o groapă de gunoi în apropiere. Cum este cazul zonei de Nord-Vest a Capitalei care se confruntă cu o poluare constantă de la groapa de gunoi din Chiajna.
Citește mai multe pe buletin.de/bucuresti!