De la Sibiu, drumul alpin pornește din Jina, de unde coboară pe o distanță de 7 km până la Șugag. De aici începe urcușul. După câțiva kilometri se ajunge la barajul Tău și apoi la barajul Oașa. Transalpina continuă traversând în partea stângă barajul Oașa, mergând apoi până la Obârșia Lotrului, scrie Agerpres.
De la Obârșia Lotrului, aflată într-o vale cu o deschidere foarte frumoasă, sunt mai multe posibilități: se poate merge în stânga spre Brezoi, care se află la circa 60 km, trecând pe lângă Lacul Vidra și apoi prin stațiunea Voineasa, sau în dreapta spre Petrila — 28 de km. Pentru a continua spre Transalpina trebuie mers înainte spre Novaci. De fapt, de abia acum începe cea mai spectaculoasă parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpină. Serpentinele se înșiruie una după alta, atingând locuri tot mai înalte: Ștefanu, Cărbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o dată muntele dispare, iar în față se întinde platoul de pe vârful Păpușa, de unde se coboară în Stațiunea Rânca și apoi la Novaci, unde se termină Transalpina.
Mai puțin cunoscută și mediatizată de-a lungul timpului față de Transfăgărășan, acest drum alpin nu a fost asfaltat în totalitate, chiar dacă figurează ca și drum național pe toate hărțile. În 2009 s-a început asfaltarea și modernizarea acestui drum pe o distanță de 148 de kilometri, între Sebeș, județul Alba și Bengești, județul Gorj. Se preconiza că întregul drum va fi asfaltat și modernizat până la finele anului 2012, însă lucrările au fost oprite.
În zona Transalpina se găsesc o serie de lacuri glaciare, printre care și lacul Gâlcescu, cel mai întins iezer glaciar din zona Gorjului. Acesta are 230 m lungime, 165 m lățime și 3,2 ha suprafață. Adâncimea maximă este de 10 m. Se află la o altitudine de 1.950 de metri și este populat natural cu pești. Zona din jurul lacului, declarată rezervație naturală, și lacul glaciar Gâlcescu sunt monumente protejate ale naturii.
Potrivit unor surse, un prim drum a fost construit de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de coridorul IV strategic roman. Mai târziu, traseul a început să fie folosit de către păstorii din Mărginimea Sibiului, care își treceau turmele în Oltenia, fiind nu mai mult decât o cărăruie prăpăstioasă, numită sugestiv ''Poteca Dracului''. Pe lângă toate acestea, există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, fiecare familie de localnici a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.
În 1930 au fost demarcate lucrări de pietruire a drumului, iar inaugurarea s-a făcut în 1938 la Poiana Sibiului, în prezența regelui Carol al II-lea. Drumul era considerat, la acea vreme, o mare realizare tehnică, cu rol economic, strategic și militar.
Novaci — satul ardelenilor și oltenilor
Orașul Novaci se află în partea de nord-est a județului Gorj, în zona de contact a Munților Parâng cu Subcarpații Olteniei, la 44 km de Târgu-Jiu. Localitatea a fost atestată pentru prima dată într-un hrisov al lui Radu cel Mare de la 1502. În 1847 a luat ființă Plaiul Novaci, ca un important punct de vamă. Statutul de oraș a fost primit abia în 1968, după comasarea satelor Novaci Români și Novaci Ungureni.
Asemenea întregii zone submontane dintre Gilort și Bistrița, populația Novaciului a suferit puternice influențe demografice și etnoculturale dinspre satele Mărginimii Sibiului și din Valea Sebeșului. Mai demult, în perioada când situația politică a făcut din Mărginime un loc nesigur pentru viața ciobanilor, unii dintre aceștia au părăsit Sibiul și și-au mutat gospodăriile aici. Localnicii au fost primitori cu familiile sibiene, dar au avut grijă să-și păstreze statutul de întemeietori ai satului, astfel că le-au permis nou-veniților să se așeze pe cealaltă parte a râului decât cea locuită de ei, care se va numi de atunci Novaci-Străini, iar locuitorii ei — ungureni. Râul ce traversează așezarea, Gilortul, a fost considerat granița ce marchează cele două identități coabitare. Rezultatul acestor influențe se regăsește în graiul, portul și tradiția pastorală asemănătoare satelor de peste munte.
Păstrând străvechea ocupație a poporului român, Novaciul se înscrie pe coordonatele culturii și civilizației culturale de tip pastoral din țara noastră. De sute de ani, din tată în fiu, aceștia se ocupă de păstorit și, chiar dacă numărul lor s-a redus de la an la an, mai sunt încă numeroase familii care nu s-au despărțit de meseria străbunilor.
Autorul ''României pitorești'', Alexandru Vlahuță, a descris în cartea sa un vechi obicei al ungurenilor care s-a păstrat până în ziua de azi. Nedeia sau petrecerea oierilor, o sărbătoare populară la care oamenii cântau la scripcă și cobză, îmbrăcați în frumosul port popular în două culori, alb și negru, și care preceda plecarea pe munte a ciobanilor.
Costume populare
Manifestarea se organizează în a treia duminică a lunii mai și, deși semnificația zilei a rămas aceeași, astăzi sărbătoarea nu mai este exclusiv doar a ciobanilor, accesoriul după care mai poți diferenția ciobănimea de restul oamenilor fiind pălăria neagră. Bătrânii din Novaci regretă că partea frumoasă a meseriei nu s-a păstrat. Portul popular — măcar la sărbători—, plăcerea de a învăța să cânte din fluier, strigăturile și dansurile de la lăsarea serii lipsesc cu desăvârșire din peisajul horelor actuale, dar și de la stânile din crestele munților. Chiar dacă modernitatea a furat o parte din tradiția Novaciului, prin continuarea serbărilor populare s-ar restaura în mod vizibil identitatea locului.
Cea mai cunoscută stațiune turistică de pe Transalpina este Rânca situată la o altitudine de 1.600 m, la poalele masivului Păpușa, unul dintre platourile Munților Parâng.
Ideea de a construi stațiunea Rânca s-a conturat în 1930, când Banca Populară "Gilortul" din Novaci a concretizat proiectul lui Dumitru Brezulescu de a construi o stațiune. Pentru început au fost construite șase cabane, cu câte cinci camere fiecare. În anul 1937 cabana centrală din Rânca a fost dată în folosință. Până în decembrie 1989, la Rânca s-au mai construit două cabane, una a OJT Gorj administrată de către Universitatea din Craiova și cealaltă a sindicatelor miniere din bazinul carbonifer al Olteniei.
Stațiunea a rămas necunoscută, din cauza accesului dificil. Rânca a început să se dezvolte cu adevărat, rapid, odată cu proiectul Transalpina. S-au realizat inițial două pârtii, una de nivel mediu și una pentru începători, cu nocturnă. Pe parcurs, au mai fost inaugurate încă două pârtii pentru începători. Toate pârtiile au fost dotate cu teleschi. Există și un telescaun, care servește trei pârtii de schi care se află la poalele Vârfului Păpușa.
Rânca este locul perfect pentru iubitorii de snowboarding, snowmobil și schi extrem, deoarece terenul oferă condițiile ideale. Zăpada are aproximativ doi metri, din decembrie până în aprilie.
Vara, turiștii pot merge cu ATV-ul, pot practica enduro — cu motor sau bicicletă — expediții 4x4, parapantă. De asemenea, pe timpul verii se pot parcurge la pas zeci de trasee montane, cu durate cuprinse, în medie, între două și șase ore, principalele puncte de plecare fiind Obârșia Lotrului și Rânca.
Totodată, în fiecare an, în septembrie, între Novaci și Rânca, se desfășoară Campionatul Național de Viteză în Coastă etapa Rânca.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj a inaugurat la 8 septembrie 2012, la 200 de m de intrare în stațiunea Rânca, Muzeul Civilizației Montane, care încearcă să surprindă istoria și tradițiile zonei pastorale a Gorjului.
Mica stațiune Obârșia Lotrului are o suprafață de 3 ha și se află la o altitudine de peste 1.400 m, fiind un popas de trecere între județele Vâlcea și Hunedoara.
Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecție în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare și masă, pentru doritorii de aer curat, odihnă activă-drumeții și excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârșia) — Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara și Rânca.
Pentru atracția și particularitățile floristice și peisagiste admirabile, s-au constituit și câteva rezervații naturale în punctele Câlcescu, Miru-Bora și Cristești.
