Rețeta gustoaselor jumări o regăsim la regretatul gastronom Radu Anton Roman, în lucrarea româneşti “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.
"Slănină proaspătă, fără șorici, dar cu câte o șuviță de carne rătăcită ca o cărare pierdută; sare. Se taie slănina, bucăți de aprox. 4/4 cm. Într-o cratiță de fontă groasă se încinge puțină untură. Se pun bucățile de slănină la foc, la început cu apă, să se încingă până la miez; se lasă să se prăjească până se fac aurii peste tot (mai închis, așa, ca aurul turcesc). Când s-au rumenit bine, se scot și se presează tare, ușor sau deloc, după poftă și plăcere, așa fierbinți, să iasă grăsimea lichidă. Ce rămâne se sărează și astea-s jumările! Care jumări merg cu ceapă, pâine de casă, țuică fiartă și un vin rece sec", nota regretatul gastronom.
Untura care rămâne după ce prăjiți jumările poate înlocui uleiul de gătit în fel și fel de rețete de patiserie, cum ar fi cornulețe și biscuiți. În unele zone ale țării, aceasta este întinsă pe pâine, în loc de unt.
