Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a făcut public, marţi, numele unui nou torţionar, al patrulea. Este vorba despre căpitanul în rezervă FLORIAN CORMOŞ.
FLORIAN CORMOŞ a fost comandant al Coloniei de muncă de la Cernavodă, în perioada 1952 - 1953.
Potrivit Institutului, regimul pus în aplicare de FLORIAN CORMOŞ a dus la moartea a 115 persoane.
"Unicitatea acestui caz este dată de numărul mare de decese. În patru luni, timp în care a deţinut comanda coloniei, a provocat şi un mare număr de infirmităţi permanente. 115 decese înregistrate în timpul mandatului său, 30 de decese pe lună", a declarat, marţi, Andrei Muraru, director IICCMER.
Andrei Muraru a precizat că acesta este al patrulea nume din lista celor 35 de persoane suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist, după Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior, în cazul cărora a fost deja începută urmărirea penală, şi Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013.
"Prin măsurile aplicate în calitatea sa de comandant al coloniei, cpt. (r) FLORIAN CORMOŞ a impus un regim de viaţă şi de muncă bazat pe restrângerea drepturilor condamnaţilor şi internaţilor administrativ. Măsurile represive aplicate de cpt. (r) Cormoş au dus în final la decesul unui număr impresionant de deţinuţi, în timp ce numărul inapţilor pentru muncă a crescut simţitor. Bătăile până la spitalizare, încarcerarea pe perioade lungi doar în cămaşă şi lenjerie, obligarea inapţilor să muncească, înfometarea, munca fără oprire pentru 24 de ore, munca pe şantier pe timp de ger în îmbrăcăminte sumară au condus la o rată a mortalităţii de aproximativ 30 de decese lunar, precum şi la creşterea numărului de inapţi de muncă la 400 de persoane din totalul de 2.500 de deţinuţi", a spus Andrei Muraru.
De asemenea, în timpul în care FLORIAN CORMOŞ a condus Colonia de muncă a fost întregistrat şi un număr mare de infirmităţi permanente. Andrei Muraru a adăugat că regimul de detenţie aplicat în cadrul coloniei de muncă Cernavodă poate fi calificat drept unul de exterminare prin raportare la condiţiile inumane la care erau supuse persoanele deţinute.
"Conform certificatelor oficiale de deces sau documentelor care atestă decesul deţinuţilor, identificate de către experţii IICCMER în arhiva Primăriei Cernavodă, arhiva CNSAS sau arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în numai patru luni, între 20.12.1952 şi 17.04.1953, perioadă în care cpt. (r) FLORIAN CORMOŞ a îndeplinit funcţia de comandant al Coloniei de muncă Cernavodă-Columbia, aici au decedat cel puţin 115 deţinuţi, pentru o serie dintre decese existând probe ale suprimării vieţii în mod direct", a precizat Muraru.
El a mai spus că din cele 115 cazuri, luna cu cele mai multe decese a fost martie 1953, când şi-au pierdut viaţa 37 de deţinuţi.
"Aproximativ 29 la sută dintre decese au fost înregistrate la grupa de vârstă 40-49 de ani, iar media de vărstă a tuturor celor decedaţi a fost de 42,8 ani. Din totalul deceselor înregistrate, cel mai tânăr decedat avea 20 de ani, iar cel mai în vârstă 66 de ani", a arătat Muraru.
Preşedintele executiv al IICCMER a precizat că printre cauzele deceselor au fost identificate: condiţii carcerale mizerabile şi inumane; rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerarea excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament; condiţiile de muncă foarte grele la care erau supuşi toţi deţinuţii, indiferent dacă erau inapţi sau bolnavi.
"Deţinuţii nu erau echipaţi corespunzător pentru muncile efectuate, deşi erau obligaţi să suporte condiţii meteorologice extreme; scoaterea la muncă a celor ce sufereau de epilepsie; obligarea deţinuţilor de a depăşi norma de muncă şi pedepsele crunte primite pentru nesupunere. Între pedepsele aplicate se numără: izolarea (carcera) pe timp de iarnă a deţinuţilor, îmbrăcaţi sumar; bătăi cu pumnii, cazmaua, lopata, cureaua de la ventilatorul tractoarelor, pedepsirea unor deţinuţi de a sta cu picioarele în apa îngheţată, legarea unor deţinuţi de mâini şi ţinerea lor în timpul iernii în zăpadă şi carcere, dezbrăcaţi, folosirea unor instalaţii electrice pentru electrocutarea unor deţinuţi, alergarea cu cai a deţinuţilor, călcarea lor cu copitele, precum şi dezbrăcarea şi tăvălirea lor prin mărăcini, asasinarea prin împuşcare şi profanarea cadavrelor deţinuţilor", a mai arătat Muraru.
CINE ESTE TORŢIONARUL FLORIAN CORMOŞ
FLORIAN CORMOŞ s-a născut la 8 martie 1927, în satul Şişterea, comuna Cetariu, judeţul Bihor. A ocupat mai multe funcţii în aparatul represiv comunist.
Potrivit MEDIAFAX, FLORIAN CORMOŞ a fost repartizat la Centrul de Triere Ghencea - Bucureşti (6 martie-16 iun. 1950), apoi a fost, pe rând, şef de Birou Producţie la Unitatea de Muncă nr. 1 Capul Midia (iunie 1950-20 octombrie 1950), locţiitor comandant pentru spate la Columbia - Cernavodă (20 octombrie 1950-1 noiembrie 1951), comandant la Colonia de Muncă Km. 8 Saligny (1 noiembrie 1951-15 martie 1952), locţiitor comandant la Colonia de Muncă Culmea (15 martie–17 decembrie 1952), comandant la Colonia de muncă Columbia - Cernavodă (20 decembrie 1952-17 aprilie 1953).
De asemenea, CORMOŞ a fost şeful Biroului Administrativ Gospodăresc al Coloniei de Muncă Poarta Albă (15 octombrie 1953-2 martie 1954).
CORMOŞ, CEL MAI "EFICIENT" TORŢIONAR
Numărul mare de morţi de la Cernavodă a atras atenţia Ministerului de Interne care, în iunie 1953, a deschis o investigaţie oficială, scrie gandul.info.
În 1953, FLORIAN CORMOŞ a fost condamnat de un tribunal militar la PEDEAPSA CU MOARTEA.
O serie de documente identificate de IICCMER în arhive pun în evidenţă faptul că, în perioada amintită, lt. Cormoş Florian se face direct responsabil de decesul a 142 de deţinuţi. Din cercetările făcute acum rezultă, însă, că, potrivit arhivelor primăriilor din raza unde funcţionat lagărul, au fost identificate 115 certificate de deces. De menţionat este faptul că o altă anchetă din 1968 releva că în multe cazuri comandanţii lagărelor nu înregistrau morţii.
PEDEAPSA CU MOARTEA a fost transformată în pedeapsa cu munca silnică pe viaţă.
În final, CORMOŞ a făcut mai puţin de patru ani de puşcărie, în august 1957 fiind aministiat.
După ce a ieşit din penitenciar, a primit o lună de concediu la un sanatoriu al MAI, iar anii petrecuţi după gratii au fost consideraţi vechime în muncă.
A fost repus în funcţiile deţinute anterior condamnării şi a activat în cadrul sistemului penitenciar până în 1968. Spune că a ieşit la pensie din funcţia de căpitan.
