Vă aduceți aminte, prieteni, când râdeam eu, aici, la Gold FM, de Ursula von der Leyen și Klaus Iohannis, care îi făceau temenele la București lui Aliyev, președintele Azerbaidjanului, venit alături de alți lideri pentru semnarea unui mare acord pentru un coridor de gaze către Europa, și le ziceam ironic să se uite mai bine la Aliyev, pentru că în spatele lui îl vor vedea pe Erdogan, iar în spatele lui Aliyev și Erdogan îl vor vedea chiar pe Putin și uite că se confirmă.
În ultimele luni ați auzit de mai multe ori despre luptele dintre Azerbaidjan și Armenia din pricina disputării autorității asupra enclavei Nagorno-Karabah, un soi de mică republică separatistă pe teritoriul căreia se află un conflict înghețat. De ieri, însă, aceste bombardamente ale Azerbaidjanului către Nagorno-Karabah au început cu mare intensitate. Au făcut declarații recente pro-Azerbaidjan în ultima vreme mai ales liderii din Uniunea Europeană, dar și oficialii Casei Albe și ai Comisiei Europene, pe lângă declarațiile publice ale președinților Armeniei și Azerbaidjanului. Vă reamintesc, însă, că au stat extrem de rezervați Putin și Erdogan, cei ce sunt considerați tutorii geopolitici ai celor două țări. Zona despre care vă vorbesc astăzi, Nagorno-Karabah reprezintă granița de sud-est a Europei, nu este deloc îndepărtată de noi, e chiar aproape de malul opus al Mării Negre zona Nagorno-Karabah, Azerbaidjan-Armenia, fiind încadrată de, atenție, Iran, Turcia și Rusia, sigur, cu intermediara Georgia. Vă puteți închipui, așadar, cât de fierbinte este situația de război doar privind harta, iar evenimentele și bombardamentele recente, ultimele chiar astăzi, vă sugerează clar că sunt legate de conflictul mai mare ce implică NATO și Rusia.
Cozim Gușă: De ce s-au dus Coldea, Ponta, Năstase și Dăncilă la Ambasada Chinei
Ce este Nagorno-Karabah? Este o regiune din sud-vestul Azerbaidjanului, care, prieteni, și-a votat despărțirea printr-un referendum de Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan în favoarea Armeniei încă din 1988, ceea ce l-a pus în mare dificultate în acele vremuri pe Gorbaciov. Regiunea și atunci era populată majoritar de armeni, dar existau și mulți azeri. De atunci au început luptele și violențele, deci avem peste 35 de ani de conflict înghețat sau dezghețat, după cum s-a văzut în ultimele zile. În acele vremuri la care am făcut referire, cât timp exista URSS, a urmat un război de doi ani, trupele sovietice au intrat în țară, au murit zeci de mii de oameni, iar circa un milion în total au fost strămutați, fie că erau azeri, fie că erau armeni. Astfel, Nagorno-Karabah a devenit un soi de republică separatistă, dar este o enclavă, a rămas populată astăzi de circa 120 de mii de armeni și probabil că mai sunt și azeri pe acolo, dar puțini, probabil că vreo 10-15 mii, și este aflată, însă, sub jurisdicția Azerbaidjanului, nefiind recunoscută de către nimeni în lume, nici măcar de către Armenia.
De peste 35 de ani, miza oricărui președinte armean a fost să ia înapoi Nagorno-Karabah, respectiv a oricărui președinte azerbaidjan, de obicei clanul Aliyev, să o păstreze pentru Azerbaidjan. Deci centrul politicii externe al celor două țări este legat de Nagorno-Karabah. Cel care pierde această miză este spulberat pur și simplu de la putere. Cam așa este situația. Azerii beneficiază astăzi de protecția de toate felurile, inclusiv militară, a fratelui turc, deci a Turciei, pentru că ei sunt musulmani, respectiv Armenia a beneficiat o lungă perioadă de protecția Rusiei, armenii fiind ortodocși. Rusia, însă, a dezvoltat tot timpul relații strategico-frățești și cu regimul azer al lui Aliyev; în același timp vă spun că Turcia și Rusia au o relație strategică mult întărită în ultimii ani.
Președintele Armeniei a făcut un pas greșit săptămânile trecute, excedat de aceste jocuri care veneau împotriva intereselor țării sale și dezavantajau Armenia și a început să semnalizeze public pro-Statele Unite ale Americii, o fi fost păcălit sau nu, vom vedea, în condițiile în care, repet, Armenia are granițe sudice cu Turcia și mai ales cu Iranul.
Ce înseamnă dezghețarea conflictului și bombardamentele azerilor asupra Nagorno-Karabah, care este populat de armeni? Vă spun eu, ca să pricepeți mizele: înseamnă că lui Aliyev, președintele Azerbaidjanului, i s-a spus să facă asta și vă rog să nu vă închipuiți că a venit comanda din altă parte decât din Turcia, în acord în mod clar și cu Rusia. Azerbaidjan, în același timp, este ținut în brațe de către Uniunea Europeană din pricina gazului și petrolului necesar Europei, v-am reamintit la începutul acestei analize cât de tare se păcălesc UE și NATO. Așadar, vă închipuiți cât de mare este perplexitatea începând de ieri și continuând cu ziua de astăzi la Bruxelles, un Bruxelles ce pare net depășit de această miză de război.
Mă apropii de încheiere și vă spun că este complicat de priceput total, din prima, această miză cu Nagorno-Karabah, dar vă rog să înțelegeți că scopul este dominarea totală a graniței de sud-est a Europei printr-un triunghi de înțelegere Rusia-Turcia-Iran. Armenia este sub o presiune totală, vag apărată de către Statele Unite ale Americii, care au avut și astăzi o intervenție inutilă, azerii n-au vrut să-i asculte pe americani, iar dacă treburile vor degenera, în zonă se vor pune două mari probleme în viitorul imediat: 1. statutul de furnizor de gaze și petrol pentru Europa al Azerbaidjanului, respectiv 2. se va problematiza acut acțiunea Turciei în calitate de membru NATO, iar abia asta este mișcarea uriașă, care, odată tranșată, ne va spune clar pe ce și cum se mai bazează NATO în Europa. Vedeți cumva Turcia capabilă și doritoare să iasă din parteneriatele cu Rusia și din proaspetele înțelegeri cu Iranul, noul membru al BRICS? Eu nu, iar America și-a pierdut influența și capacitatea de convingere și seducție. Deci această dezghețare a conflictului din Nagorno-Karabah trebuie să o interpretați ca un declanșator al unui nou mare joc geopolitic, ce se desfășoară și acesta în dezavantajul blocului NATO-UE.
Cozmin Gușă: Trădarea Securității. De ce e Iohannis mai norocos decât cei 4 Escu dinaintea lui?!
