Potrivit Centrului de Predicție Meteorologică Spațială al Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosfere (NOAA), Soarele a lansat două ejecții de masă coronală (CME) pe 1 și 2 noiembrie.
CME-urile sunt erupții solare care aruncă un câmp magnetic în spațiu (furtuni magnetice) - iar în acest caz, spre Pământ.
Când aceste perturbări magnetice lovesc atmosfera superioară a Pământului, ele pot provoca furtuni geomagnetice. Aceste furtuni sunt capabile să perturbe comunicațiile prin satelit și alte componente electronice. De asemenea, determină particulele din câmpul magnetic din jurul Pământului să emită lumină, creând spectacolul eteric cunoscut sub numele de Auroră polară.
Aurora polară, cunoscută și sub numele de Aurora boreală și Aurora australă, rămâne de obicei la latitudini mari, în apropierea polilor. Dar o furtună solară puternică poate face fenomenul vizibil mai la sud.
Potrivit Sky News, cea mai recentă perturbare geomagnetică a făcut ca aurora boreală să poată fi observată pe cerul Regatul Unit.
Același fenomen s-a petrecut în octombrie în Dakota, Minnesota, Montana, Wisconsin și New England.
FOTO CREDIT: Julius Bobiarski via Storyful / Aurora in Nordul Americii
Când prognozează aurora, oamenii de știință folosesc ceva numit Planetary K-index, care măsoară furtunile geomagnetice pe o scară de 9 puncte. Cinci sau mai mult indică o furtună geomagnetică. Începând cu 4 noiembrie, indicele K oscila între 6 și 7.
Centrul de predicție a vremii spațiale oferă, de asemenea, o prognoză de 30 de minute a activității aurorale care arată locația și intensitatea aurorei.
Aurora polară poate fi imprevizibilă, dar se aplică aceleași reguli pentru observarea aurorei că și pentru vizionarea stelelor: cele mai bune priveliști sunt probabil să fie găsite în nopțile fără nori, departe de luminile orașului. Nu trebuie să fii chiar sub lumini pentru a le vedea; conform NOAA, aurora poate fi vizibilă de la sute de mile distanță dacă condițiile sunt potrivite.
