Aşadar, hai să parcurgem câteva dintre „momentele“ lingvistice care ne irită când ne sunt adresate. Acum, dacă se-ntâmplă ca în timpul citirii acestui text să trăim antirevelaţia că le folosim cu vârf şi-ndesat, am putea, eventual, reconsidera.
1. Eşti fată deşteaptă/ Eşti băiat deştept
Pare inofensivă, dacă nu chiar parşiv-laudativă. La limită, ar putea fi interpretată drept o încercare de captatio benevolentiae. Aş! Este o insultă. Emoţionalmente se traduce aşa: „Fă bine şi străduieşte-te mai mult. M-ai dezamăgit de data asta.“ Absolut nimeni nu se simte confortabil când i se adresează această expresie, iar asta este dovada faptului că are violenţă inclusă.
2. Nu văd logica
Aici, agresivitate poate fi numită discretă doar cu foarte mare îngăduinţă fiindcă e de-o evidenţă similară unei palme. Traducerea? Cea mai prietenoasă ar fi „E lipsit de sens ce spui”, iar cea belicoasă este „Nu te duce capul!” Da, din atât de „puţin lucru” se realizează o insultă perfectă. Una care poate strica o relaţie personală sau profesională, împiedica semnarea unui contract, rezilierea altuia etc.
