DNA consideră că pregătirea deosebită a lui Adrian Năstase nu este o circumstanţă atenuantă pentru fostul premier, ba dimpotrivă, este cu atât mai grav faptul că o persoană cu asemenea notorietate a încălcat legea.
"Înaltele studii juridice la care face referire instanţa de fond, nivelul de pregătire culturală şi politico-ideologică ale petentului sunt aspecte de natură să circumstanţieze negativ persoana acestuia, întrucât faptele sale apar cu atât mai grave, cu cât sunt săvârşite de o persoană care avea ca obligaţie atât morală cât şi legală, respectarea şi aplicarea legii şi nicidecum încălcarea ei", se menţionează în contestaţia depusă de DNA la Curtea de Apel Bucureşti.
DNA arată în acelaşi document că fostul premier nu a recunoscut niciodată faptele comise
Adrian Nastase a avut o pozitia de negare a faptelor pentru care a fost condamnat si atitudinea constant defaimatoare si de dispret la adresa actului de justitie, pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, dar chiar si in fata instantei care a contopit pedepsele.
"Hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul stabilirii pedepsei de 4 ani închisoare, în sensul neaplicării unui spor de 1 an. 2. Era necesară sporirea pentru că: Savarsirea mai multor infractiuni de aceeasi persoana demonstreaza perseverenta infractionala a acesteia, impunandu-se sisteme de sanctionare adecvate pt asigurarea constrangerii, reeducarii dar si prevenirii savarsirii de noi infractiuni. 3. Codul Penal Vechi presupune aplicarea pedepsei celei mai grave care poate fi sporita in 2 etape. Ratiunea acestui sistem este de a nu crea sentimentul de impunitate condamnatului, dar si societatii, intrucat nu poate fi admis ca indiferent cate infractiuni ai savarsi se va aplica si executa o singura pedeapsa. 4. Criteriul pe care instanta de fond l-a avut in vedere tine exclusiv de persoama condamnatului, criteriu important, dar nu suficient cu ocazia procedurii de invidualizare a unei pedepse rezultante. 5. Aspectele ce tin de gradul concret de pericol social al faptelor, periculozitatea faptuitorului, imprejurarile concrete de savarsire a faptelor, atitudinea avuta de faptuitor dupa savarsirea infractiunilor, raportat la asumarea raspunderii si intelegerea represiunii ce se exercita asupra lui nu au fost avute in vedere de instanta de fond, neexistand niciun fel de referire la acestea in motivarea solutiei sale. 6. Se impunea ca instanta sa aiba in vedere pericolul social semnificativ pe care il prezinta tipul de infractiuni pt care petentul a fost condamnat, asa cum e cazul infractiunilor indreptate impotriva pers (santaj), dar si coruptie (luare de mita)", susțin procurorii DNA.
