Patricia Pearson, jurnalistă canadiană şi autoarea cărţii „Opening Heaven's Door: Investigating Stories of Life, Death, and What Comes After” (n.r. – „Deschizând uşa Raiului: Investigaţii pe teme de viaţă, moarte şi viaţa de apoi”) a devenit fascinată de fenomenul trecerii în nefiinţă după ce şi-a pierdut, la o diferenţă de doar nouă săptămâni, tatăl şi sora.
După decesul apropiaţilor săi, femeia a investigat, timp de cinci ani, ce se întâmplă după moarte. Intervievând zeci de persoane care au lucrat cu bolnavi în stare terminală, dar şi cu cei care se aflau la un pas de a trece în lumea de dincolo, Patricia a descoperit că, în mod ciudat, muribunzii par a şti exact care este următoarea lor destinaţie şi când vor ajunge acolo.
Curiozităţi despre moarte: primul semn apare înainte cu 72 de ore
Muribunzii încep să vorbească în metafore despre călătoria spre lumină înainte cu 72 de ore de trecerea în nefiinţă. „Când sora mea era pe moarte din cauza cancerului la sân, a spus, parcă frustrată: «nu ştiu cum să plec», apoi a pomenit că ar avea nevoie să fie ajutată la zbor”, povesteşte Patricia.
Curiozităţi despre moarte: rudele sau prietenii decedaţi se întorc la noi
Fenomenul, iniţial pus pe seama medicamentelor, a fost analizat de Karlis Osis şi Erlendur Haraldsson, cercetători şi profesori de psihologie la Universitatea din Islanda, care au comparat experienţele unor persoane aflate pe patul de moarte din Statele Unite şi India. Majoritatea pacienţilor care erau conştienţi cu o oră înainte de moarte au declarat că s-au întâlnit cu apropiaţii lor decedaţi, fie că luaseră sau nu medicamente.
Curiozităţi despre moarte: drumul spre lumină
Lumina albă de la capătul tunelului a devenit deja un clişeu în cultura noastră. Descrisă aproximativ la fel de mai multe persoane care s-au aflat la un pas de moarte, această lumină ar fi, de fapt, percepută ca un sentiment puternic de dragoste, de siguranţă, nu doar ca experienţă vizuală, scrie adevarul.ro. Yvonne Kason, o doctoriţă implicată într-un accident de avion, a comparat acest sentiment cu dragostea maternă. „M-am simţit de parcă eram bebeluş, pe umărul mamei mele. Am simţit că sunt în siguranţă, ca şi cum am fost pierdută şi mi-am regăsit calea”, a povestit Yvonne.
