Pentru a păstra demnitatea femeilor, o invenţie numită ,,maşina de îmbăiere'' a fost construită. Maşina de îmbăiere era reprezentată de o trăsură din lemn în care femeile puteau să se schimbe din hainele de stradă în costumele de baie.
Trăsura era foarte des întâlnită pe plaje, avea dimensiuni mari şi avea roţi şi scări care duceau către interiorul camerei. Maşinăria de îmbăiat era apoi transportată în mare de către cai sau oameni. În momentul în care trăsura era destul de departe de ochii curioşilor, femeia putea ieşi din trăsură folosind uşa din spate. Unele maşini erau dotate cu o pânză, care putea fi deschisă pentru a crea o zonă privată de îmbăiere şi înot. Înotătoarea era în general însoţită de o femeie solidă, a cărei obligaţie era să asiste femeia în timp ce intra şi ieşea din apă. Dacă femeia nu ştia să înoate era legată în jurul taliei cu un cordon şi legată de trăsură, pentru a nu fi trasă de către curenţi. După ce doamna îşi încheia îmbăierea, urca înapoi în trăsură unde se usca şi se schimba în hainele de stradă. Când era gata, semnaliza cu un steag mic, pentru a anunţa să fie trasă înapoi la mal, potrivit descopera.ro.
Prima dată, maşina de îmbăiat a fost utilizată în Marea Britanie în jurul anului 1750, mai apoi a apărut în Statele Unite ale Americii, Franţa şi Germania. Iniţial, creaţia i-a fost atribuită lui Benjamin Beale, un croitor care locuia în Margate, un resort de pe coasta Angliei, însă aceasta a fost utilizată cu 15 ani mai devreme. Benjamin Beale a contribuit la îmbunătăţirea maşinii de îmbăiat. Pânza din spatele maşinăriei care cobora pentru a ascunde trupul femeii a fost invenţia sa. Înaintea perioadei Victoriene, bărbaţii şi femeile înotau nud, după ce valorile morale s-au schimbat, înotatul nud sau cel dintre ambele sexe a devenit indecent Separarea legală a zonelor în care puteau înota femeile, diferită de bărbaţii, s-a încheiat în 1901, iar maşinăriile de îmbăiat au ieşit uşor din uz.
Când legile au devenit mai permisive, bărbaţii şi femeile puteau fi văzuţi înotând împreună în aceste trăsuri. La începutul anului 1920 maşinăriile de îmbăiat au dispărut.
