În anii comunismului, cele mai vizibile reușite ale românilor erau cele din sport. Într-o țară închisă aproape ermetic, performanțele sportivilor erau printre puținele care ajungeau în văzul lumii largi.
Alte domenii erau acaparate de cuplul dictatorial care își dorea cu ardoare ca România să însemne doar Elena și Nicolae Ceaușescu.
Meritele științifice ale României erau atribuite, de multe ori, tovarășei academician Elena Ceaușescu.
Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ivan Patzaichin, Ion Țiriac, Gică Hagi și mulți alții erau, și sunt, cărțile de vizită ale țării noastre în întreaga lume.
După mai bine de 40 de ani, scriitorul Stejărel Olaru scoate la lumină actele de supraveghere pe care Securitatea le-a făcut asupra marilor sportivi români în perioada lor de glorie. Faptul că sportivii ieșeau din țară, aveau contact cu lumea liberă era privit ca o mare vulnerabilitate pentru comunism. Securitatea i-a filat permanent chiar și în propria intimitate. Dosarul care conține notele informative, procesele verbale de filaj sau de supraveghere tehnică despre nume mari din sportul românesc fusese numit de ofițeri „Problema sport”, dezvăluie Stejărel Olaru, potrivit scena9.ro.
SPORTIVII AVEAU MICROFOANE ÎN CASE
„Telefoanele erau interceptate, uneori erau și microfoane ambientale montate în casă. Sub multe aspecte este redată această urmărire. Fotografii doar trei patru din timpul unui filaj din 1978, dar sunt documente în care se menționează că s-au făcut fotografii, dar acestea au dispărut de la dosar", povestește scriitorul, potrivit evz.ro.
În acei ani, microfoanele destinate spionajului nu aveau acumulatori și trebuiau conectate la o sursă directă de curent.
Securiștii intrau în casele sportivilor, fie când aceștia nu erau acasă, fie cu pretextul unor reparații casnice, și montau dispozitive de înregistrare și ascultare. Făceau asta chiar și în hotelurile unde erau cazați în cantonamentele din străinătate.
Securitatea făcea eforturi fantastice când era vorba de interceptarea marilor nume din sportul românesc.
La Jocurile Olimpice de Vară din 1972 de la München, Securitatea a acționat în forță.
A pus pe urmele sportivilor români nu mai puțin de 116 ofițeri și informatori. Misiunea, numită „Olimp 72”, a fost să se asigure că niciun român nu rămâne pe meleaguri străine și nu transmite informații despre România străinilor.
Delegația olimpică de la München însuma 700 de persoane, dintre care 289 de sportivi, antrenori, arbitri şi oficiali.
Lor li se adăugau turişti prin Biroul de Turism al Tineretulu şi Automobil Clubul Român, dar şi artişti ai Ansamblului „Rapsodia”.
Numărul mare de români care ieșeau din țară însemna și o misiune impresionantă a Securității.
Din documentarea publicată în revista „Caietele CNSAS” semnată de Valentin Vasile, reiese că 13 lucrători ai Securităţii au fost introduşi în loturile de sportivi, ca instructori și antrenori.
Regulile de spionaj şi contraspionaj în această misiune au fost aprobate de către general maior Dumitru Borşan, şeful Direcţiei Generale de Informaţii Interne, şi de general maior Neagu Cosma, şeful Direcţiei Generale de Constraspionaj. Planul de măsuri a ajuns direct pe masa lui Ceaușescu.
INFORMATORII SUSȚINEAU CĂ ROMÂNII SUNT RACOLAȚI
„Posedăm date certe din care rezultă că în oraşul München îşi au sediul unele oficine ale serviciilor de spionaj, unde cadre şi agenţii acestora desfăşoară activitatea informativă. În München există şi unele grupări ale emigraţiei române, care au legături cu serviciile de spionaj, ocupându-se, totodată, şi cu racolarea unor cetăţeni români, asupra cărora acţionează în direcţia determinării lor de a-şi trăda patria“, se arată în planul de măsuri înaintat dictatorului pentru aprobare, potrivit „Caietele CNSAS”.
Înainte de plecarea delegației la München, ofițerii au interceptat discuțiile și corespondența tuturor,
iar sportivilor le-au fost percheziționate casele fără știrea lor. Prima măsură care s-a luat în momentul în care lotul României a ajuns în satul olimpic a fost reţinerea paşapoartelor într-un dulap. O acțiune la vedere, fără menajamente sau discreție.
Chiar și așa, lotul României s-a întors în ţară fără 39 de persoane: trei sportivi, doi antrenori şi 34 de turişti, se arată în caietele CNSAS. Dovadă, spun istoricii, că securitatea avea putere doar la ea acasă, dar și că informatorii au fost, ei înșiși distrași de lumea liberă.
Ivan Patzaichin a fost steaua României la Olimpiada de la München.
La cei 23 de ani pe care-i avea la vremea aceea, a obţinut două medalii la caiac-canoe: una de aur la proba de 1.000 de metri simplu şi una de argint la 1.000 de metri la dublu, alături de Serghei Covaliov. A făcut spectacol mondial după ce, la calificări, i s-a rupt pagaia și a vâslit cu un ciot, în aplauzele unei lumi întregi.
Patzaichin știa că este supravegheat. Chiar și acum nu se teme să facă haz de necaz.
„Îi simţeam. Aveau urma de caschetă pe frunte. Nu erau tehnicieni sau sportivi, ci de la cluburi“, își amintește marele sportiv.
Și Ilie Năstase, fost tenismen numit de două ori numărul 1 mondial în 1972 și 1973, cu 83 de titluri câștigate, era monitorizat atent de Securitate. Era prea vocal și avea o atitudine prea „occidentală” pentru un român venit din comunism.
De altfel a și primit porecla de „copil teribil al sportului românesc”. Ura disciplina, conform propriilor declarații, și putea oricând să scape, printre glume deochiate, o înjurătură la adresa dictatorului sau să scoată în relief un adevăr neștiut de străini despre România. Acestea erau temerile securiștilor, pe când Ceaușescu era torturat de gândul că Năstase devine mai popular ca el.
După revoluție, Ilie Năstase a avut curiozitatea să afle ce raportau securiștii despre el.
„Urmărit, sigur. Sigur am avut dosar la Securitate. Mi s-a părut bizar că... Am scris și eu ca fiecare cetățean să-mi dea dosarul, poate, cine știe, cineva din prietenii mei apropiați au zis ceva de rău de mine. vreau să văd... Și mi s-a spus că n-am avut în viața mea dosar”, mărturisea, într-un interviu, la TVR.
Recent, a fost din nou întrebat dacă și-a citit dosarul, însă sportivul a răspuns că nu și-a mai dorit să facă asta, pentru că și-a dat seama că l-ar chinui aflarea numelor apropiaților care l-au turnat.
„Aveau obiceiul să racoleze și dintre sportivi. Toți sportivii de la Dinamo, indiferent de sportul practicat, erau racolați. Știu și nume, dar nu vreau să le dau. Așa era mai ușor pentru ei să afle ce gândește sportivul”, a povestit Ilie Năstase.
Unul dintre numele pe care probabil Năstase n-a vrut să-l rostească este chiar al partenerul său de pe terenul de tenis, Ion Țiriac.
Cel care a ajuns, ulterior, unul dintre cei mai bogați români, Ion Țiriac, apare că ar fi semnat angajamentul cu Securitatea în anul 1963, sub numele conspirativ Titi Ionescu. Jurnalistul Dan Andronic a explicat, într-o intervenţie la Realitatea, cum a ajuns să descopere dovada relaţiei dintre Ion Ţiriac şi Securitate.
ION ȚIRIAC, CU OCHII PE FUGARI!
„Am dat întâmplător peste el, studiind dosarul „Sportul", în care am găsit diverse note referitoare la Ion Ţiriac şi Ilie Năstase. Aşa se face că, împreună cu un coleg, am cerut şi am obţinut dosarul lui Ion Ţiriac. Într-adevăr, în 1963 a fost recrutat de direcţia de contraspionaj a Securităţii, pentru a fi orientat în zonele în care exista emigraţie. În 1963 apare şi un raport de încetare a colaborării", a spus jurnalistul Dan Andronic.
Țiriac legase prietenii la cel mai înalt nivel, cu oameni precum Ion Gheorghe Maurer, fostul prim ministru în România comunistă. Cei doi erau împătimiți ai vânătorii.
Securitatea a renunțat la Ion Țiriac, motivând că nu mai furnizează informații utile.
În acest context, CNSAS a declarat că actualul afacerist miliardar în euro nu a fost colaborator al Securității. Dar, Securitatea nu i-a tăiat lanțurile tenismenului, ci l-a transformat în urmărit.
Publicația „Evenimentul istoric” relatează că Țiriac a fost turnat chiar de către femeia care îi făcea curat în casă. Conform arhivelor comuniștilor, menajera a raportat că a deschis o valiză pe care acesta o avea în dulap, iar în ea s-ar fi aflat o sumă uriașă de bani, în bancnote românești și valută. O continuare vizavi de acest raport nu a fost găsită.
Securitatea a lucrat cu multe frânturi de adevăr și cu interpretări personale ale celor racolați.
La 40 de ani, informațiile adunate de Securitate despre sportivii români au rămas doar o înșiruire de informații jenante: cât mâncau, ce glume spuneau sau de cine se îndrăgosteau.
Nimic care să-i definească în cariere lor sau care să ateste eforturile făcute pentru a aduce României glorie mondială.
