La Pârâul Rece, de exemplu, erau zece vile, trei hoteluri, o discotecă, o cabană şi o pârtie de schi, toate întinse pe 86.000 de metri patraţi.
Complexul de la Câmpulung Moldovenesc avea două hoteluri, două restaurante, discotecă, chioşc, terasă şi anexe, întinse pe 45.000 de metri patraţi.
La Izvorul Mureşului, BTT avea nouă vile, baza sportivă cu teren de fotbal şi de baschet plus o gospodărie anexă. În total 70.000 de metri pătraţi de clădiri.
Complexul Roşu avea vile, casuţe, discotecă şi restaurant.
În Bucegi, Sibiu, Târgu- Jiu, Brăila, Geoagiu-Băi şi Miercurea Ciuc, BTT-ul avea câte un hotel. BTT mai avea şi câte un sediu de agenţie, în zona central a fiecărui municipiu reşedinţă de judeţ. Din cele 40 de sedii judeţene, doar 8 mai aparţin azi BTT-ului.
Celelalte au fost înstrăinate fraudulos în mandatul lui Liviu Vâclea, șeful de la BTT SA până în 2001, când a fost reținut pentru un prejudiciu de peste 40 de miliarde de lei vechi, la vremea respectivă. Instanța l-a trimis pe Vâclea la închisoare pentru 6 ani și a anulat cele 22 de contracte de vânzare-cumpărare semnate de el.
Printre cumpărătorii proprietăților deținute de BTT se numără Sorin Ovidiu Vântu. Afaceristul a luat Complexul Roșu din Delta Dunării, în timp ce fostul preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, Dan Radu Ruşanu, a cumpărat cu 180 de mii de euro Hotelul Bucegi din Pârâul Rece.
Acum, BTT-ul se judecă cu cei 22 de “investitori”, cărora le cere activele înapoi, pentru a-şi reîntregi patrimoniul. Unul dintre ele este cel încheiat pentru cumpărarea fostului hotel BTT din Buşteni. Patron este Emanoil Săvin, care este și primar în Bușteni, dar și om de afaceri. În 1999, acesta a luat hotelul BTT în asociere în participaţiune, printr-o decizie a AGA, în baza unei negocieri directe, la care Săvin a fost singurul participant.
Așa s-a ajuns în situația ca BTT să-i vândă ediului hotelul cu 55 de camere şi 9.000 de metri patraţi de teren cu 600.000 de dolari. Firma prin care primarul Săvin a cumpărat proprietatea BTT şi la care a rămas acţionar majoritar, SC Alexandros Hotels SRL, a prosperat după tranzacţie. În 2009, primul an de criză în România, societatea avea o cifră de afaceri de peste 700 de mii de euro.
În Bucureşti, BTT avea patru baze sportive şi de agrement. Cea din Tei Toboc se întindea pe 112.000 de metri pătraţi, cea din Pantelimon, pe 84.000 de metri pătraţi. Baza din Străuleşti avea 90.000 de metri pătraţi, iar cea din Băneasa - aproape 80.000. Toate patru aşezate pe malul câte unui lac. Deci, toate patru extrem de valoroase și de râvnite. Pe 22 decembrie 1999, Crin Antonescu, pe atunci ministru al Tineretului şi Sportului, trece în proprietatea Biroului de Turism pentru Tineret 7 hectare de teren din Herăstrău. Pe o parte din suprafaţă funcţiona secţia de yachting a Clubului Sportiv Studenţesc.
După ce intră în posesie, Biroul de Turism pentru Tineret se asociază cu firma Domino 94 Impex SRL, pentru exploatarea bazei sportive a Clubului. Asocierea dintre cele două companii urma să facă şi investiţii. În următoarele luni, BTT nu respectă o serie de angajamente din contract. În 2000, Domino 94 Impex îl dă în judecată.
„BTT-ul nici măcar nu se prezintă în instanţă. Şi atunci instanţa dă o hotărâre prin care obligă BTT-ul să-i vândă lui Domino 94 Impex SRL activele şi pasivele, a declarant Doară, administratorul Clubului Sportul Studenţesc, pentru Digi24.
Astfel, în 2000, Domino Impex SRL devine, oficial, proprietar a 7 hectare de teren chiar pe malul lacului, în mijlocul parcului Herăstrău, în cea mai râvnită zonă imobiliară din Bucureşti. Pentru 70 de mii de metri pătrați, firma a plătit doar 100.000 de dolari. Asta în condițiile în care, în această zonă, doar un metru pătrat de pământ costă peste 2 mii de euro.
Domino 94 Impex SRL este deţinută, în procente egale de soţia lui Bartolomeu Finiş, Carmen, care este şi administrator, şi de Olimpia Ulrich. Toți apropiați ai omului de afaceri Alexandru Bittner.
După ce, oficial, devine proprietara terenului, firma Domino Impex ar fi încercat sa oblige Clubul Sportul Stundențesc să renunţe la cele trei hectare pe care le exploata.
În 2002, clubul sportiv dă în judecata Ministerul Sportului, pe motiv că terenul înstrainat nu i-a aparţinut niciodată. Instanţa stabileşte ca fostul ministru, Crin Antonescu, a semnat documentele de cedare a celor 7 hectare de teren, deşi ministerul pe care îl conducea nu era proprietarul terenului. Hotărârea urmează să fie pusă în executare. Crin Antonescu şi conducerea BTT au refuzat să facă vreun comentariu.
Şi din restul de baze sportive şi de agrement din Capitală, BTT-ul mai deţine astăzi doar câteva bucăţi.
Din Baza Străuleşti mai are circa 30.000 de metri pătraţi. Patru hectare au fost vândute în 2002 societăţii Agrement Serv SRL. 21.000 de metri pătraţi au fost expropriaţi pentru a se construi un tronson de metrou.
La Baza din Pantelimon, BTT a mai rămas cu 1. 8 hectare, din suprafaţa totală de peste 8. Restul s-a vândut.
