Sfantul Sofronie s-a nascut la Damasc, in Siria de astazi, in jurul anului 550. In anul 570, calatorind prin Palestina pentru a se inchina la Locurile Sfinte, intra in Manastirea Sfantului Teodosie cel Mare, situata in apropierea Ierusalimului, ca ucenic al monahului Ioan Moshu.
Impreuna cu invatatorul sau, va ajunge pe la toate manastirile si nevoitorii din Egipt. Cei doi sfinti devin aparatori ai credintei ortodoxe impotriva unei noi erezii ce incepuse a tulbura viata Bisericii - monotelismul (celor ce sustineau ca in Hristos exista o singura lucrare).
Imbolnavindu-se de o grea boala de ochi, a fost vindecat de Sfintii Chir si Ioan. In anul 634, Sfantul Sofronie este ales in demnitatea de patriarh al Ierusalimului, scrie CrestinOrtodox.ro.
Scrisoarea de intronizare sau sinodala, concentreaza invatatura sa hristologica. Dupa ce prezinta invatatura despre Sfanta Treime si intrupare, el abordeaza principiul fundamental al hristologiei: in Hristos se afla un ipostas sau persoana si doua naturi sau firi. El nu vorbeste despre doua vointe, insa, intrucat vorbeste despre doua lucrari, acest lucru este implicit.
Sfantul Sofronie a fost de fata la aducerea din exilul persan a Cinstitei Cruci, pe care Hristos a fost rastignit. Sfantul Sofronie a scris Viata Sfintei Maria Egipteanca, si a alcatuit Randuiala Sfintirii Apei Celei Mari.
Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 martie. S-a născut în Damasc, Siria, în a doua jumătate a secolului al VI-lea.
După ce a învățat la școlile vremii, a intrat în monahism în mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște, din apropierea Ierusalimului, potrivit Agerpres.
L-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moscul — autorul valoroasei lucrări "Limonarul" (Livada duhovnicească). A călătorit cu dascălul său în Răsărit și în Apus (ajungând până la Roma) iar după moartea pustnicului Ioan s-a întors la Ierusalim.
După moartea patriarhului Ierusalimului, Zaharia, Sfântul Sofronie a urmat în scaunul patriarhal, în anul 634. S-a făcut cunoscut ca un mare apărător al dreptei credințe, în acea vreme Biserica fiind tulburată de erezia monoteliților, susținută atât de patriarhul Constantinopolului cât și de papa Honorius.
Monoteliții considerau că în Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singura voință, cea divină. După dezbateri aprinse, al șaselea Sinod Ecumenic (681) a reușit să stingă controversa monotelită, condamnând monotelismul împreună cu toți susținătorii lui.
În anul 638, după ce arabii au cucerit Ierusalimul, Sfântul Sofronie a încheiat cu califul Omar un pact prin care erau recunoscute libertățile civile și religioase ale creștinilor și evreilor în schimbul plătirii unui tribut. În același an, 638, Sfântul Sofronie a plecat în "Ierusalimul cel de sus".