În Polonia guvernează partidul suveranist PiS (partenerul politic al AUR-ului), condus cu mână de fier de către Jaroslaw Kaczynski, care e prezentat de presă ca un burlac iubitor de pisici, ce direcționează fiecare decizie guvernamentală din locuința sa din centrul Varșoviei, care e un loc de pelerinaj pentru președintele și premierul Poloniei. Adversarul PiS este Platforma Civică, de orientare preponderent neomarxistă, partid condus de către Donald Tusk, fostul președinte al Consiliului European, iar el este prezentat ca o marionetă a Washington-ului și Bruxelles-ului, un politician ce urmărește dărâmarea fundamentului suveranist-creștin pe care s-a consolidat Polonia în ultimele decenii. Sondajele de opinie, oricum manipulate, îi arată în frunte pe cei de la PiS, cu un scor ce s-ar putea apropia de 40%, urmați de cei din Platforma Civică, la o diferență ce variază între 5% și 15%. Problema care se va pune din această seară este a unei coaliții care să asigure majoritatea necesară guvernării, partidele mai mici și-au construit campania electorală prin mesaje de nealiere cu cele două partide dominante, dar totul se va schimba după închiderea urnelor. Există o densă monitorizare externă a desfășurării procesului electoral, de notat că din larga delegație OSCE de observatori internaționali fac parte și George Simion, respectiv Dan Barna, aflați bineînțeles în opoziție de poziționare/susținere chiar și pe teren polonez.
Dacă PiS va câștiga alegerile la un scor ce-i permite prelungirea guvernării, acest lucru asigură continuitatea proiectelor interne, dar nu mai garantează același joc geopolitic în interiorul blocului euroatlantic. În primul rând PiS va reconsidera relaționarea cu Casa Albă, ai cărei mesageri și interpuși de tip Soros au lucrat intens în ultimele luni pentru sprijinirea lui Tusk și a Platformei Civice, militând mediatic dar și în stradă pentru necesitatea schimbării guvernului coordonat de către Kaczynski. Semnalul major de nealiniere a Poloniei la deciziile SUA a fost dat deja, prin blocarea exportului de cereale din Ucraina, urmat de persiflarea publică a lui Zelenskiy, treburi ce-au sugerat în mediul internațional viitoarea izolare a Ucrainei. Gesturile Poloniei au avut un efect de tip ''spargerea frontului NATO'', un lucru ce mai poate fi cu greu cârpit, el va deschide de fapt balul renegocierii poziționărilor vecinilor Ucrainei, în șirul Polonia, Slovacia, Ungaria, respectiv România, ultima pe listă, în perdantul stil iliescian.
Dacă Tusk și Platforma Civică vor obține un scor neașteptat de mare, cu posibilitatea coagulării unei majorități cu motorizare americană, e previzibil că Polonia își va reseta major politicile internă și externă, cu mare potențial de turbulențe internă și regională. Pe lângă implementarea LGBT-ismului ca și componentă majoră de resetare, la pachet cu blocarea tendințelor suveranist-creștine, e previzibilă apariția unui parteneriat strategic ''fără limite'' cu regimul lui Zelenskiy. În această linie, nu exclud nici un posibil rol de viitor proxy al SUA pentru Polonia, într-o probabilă upgradare a conflictului americano-rus, pe măsură ce ne apropiem de alegerile prezidențiale din Rusia, apoi din SUA.
Aceasta e schița tabloului polonez ce se va desena începând de mâine în regiunea noastră, unele consecințe le bănuiți deja în baza descrierii de mai sus, pe altele le vom afla și vor fi spectaculoase, pentru că, în orice variantă de viitoare guvernare poloneză, se va demara un război geopolitic asimetric, ce va modifica textura relaționării în regiunea noastră.
