Mihai Necolaiciuc susține că înainte de a fi schimbat a făcut două greșeli: nu a dat lucrarea de fibră optică unor ruși și a cerut iranienilor să achite CFR costul a 200 de locomotive. Fostul director al CFR, încarcerat la Poarta Albă, spune că Adrian Năstase i-ar fi cerut lui Miron Mitrea să-l schimbe din funcție, ca să aibă Dana Năstase un „confort".
După 35 de ani de activitate neîntreruptă în CFR, în ultimii 13 ani, viața lui Mihai Necolaiciuc a avut un parcurs demn de scenariul unui film de aventuri. De pe plajele luxoase ale Floridei, unde a fugit pentru a scăpa de arestare, sau din jungla din Venezuela, unde s-a ascuns o vreme, Necolaiciuc spune că pentru a-și apăra onoarea și numele s-a întors acasă pentru a-și dovedi „nevinovăția", ajungând în pușcărie.
Fostul director al CFR, Mihai Necolaiciuc, vorbește deschis într-un interviu acordat EVZ despre cei care ar fi contribuit la înlăturarea și schimbarea lui din funcție. S-ar trage de la niște contracte pe care le-a anulat, supărând astfel serviciile.
Evz: Iar în CFR pe cine ați supărat? Erați un pericol pentru cineva ?
Mihai Necolaiciuc: Da, pentru că nu iertam pe nimeni. Cu directorii aveam o relație ca de la șef la director. Și niciodată nu le-am cerut nimic, niciodată nu am făcut o împărțeală de bani sau mai știu eu ce. Eram foarte sever.
-Bun, și numai severitatea asta v-a adus la pușcărie?
-Pe lângă asta, eu am avut două probleme foarte grele pe care le susțin și acum. Una era fibra optică, pe CFR, care trebuia dată la ruși. Și am preferat să o dau unui general de la SRI ca să am siguranța că nu ne-o ia nimeni. I-am dat tronson să își facă și el treaba.
-Care era legătura cu rușii, că nu am înțeles?
-Păi rușii au vrut să o preia, dar nu rușii, o firmă de-a lor. Cum e GFR-ul. Mergeți acolo la ei, se vorbește rusește. Fibra optică era bine concepută de mine și e bine că nu am dat-o la ruși.
-Și cealaltă problemă?
-Aveam vreo 10 locomotive trimise în Iran. Miron Mitrea mă trimite acolo să văd ce e. Cum am ajuns, primarul Teheranului, care a fost după aceea președintele Iranului, a zis: „Sper că dezvoltăm relațiile în continuare". Am zis: „Da, sunt de acord cu voi, dar vrem banii". Nu a plătit nimeni vreo 2 milioane de dolari. Nici acum nu sunt plătite. Noi aveam și managementul de 200 de oameni care lucrau acolo, piese trimise, locomotive transformate la căldură, făcute special. Nu au plătit, am trimis ordin să le ia de acolo și am adus locomotivele în țară. Două luni de zile le-a păzit SRI-ul, că vor pleca înapoi în Iran. Și am mai fost chemat, nu-i mai dăm nume, să fac un alt contract cu Iranul, cu 20 de locomotive. Am refuzat. În două săptămâni am fost schimbat.
