Coldea. Biet profesor, dar șeful lui Kovesi!

Călcând cu pași mari, mai degrabă fugind de clădirea unde destinul său se decide încet, dar sigur, fostul general Coldea a devenit speriat. Speriat de umbra celebrei secții de anchetă, speriat de umbra celor care, datorită lui, au suferit în tăcere, purtând lanțurile iobăgiei impuse tocmai de către el, mărețul Napoleon al anti-corupției din România sovietizată zilnic de către Uniunea Europeană, a spus poezia cu care orice criminal se droghează subliminal, convingându-se, în primul rând pe el însuși, că este nevinovat.

A început prin a cerși dragoste de la SRI. A lingușit SRI, așa cum o făceau activiștii comuniști care, în dizgrație, lăudau partidul pentru pedeapsa exemplară tocmai servită împotriva lor. Stalinian prin definiția sa culturală limitată și limitativă dogmatic, drogat al puterii ascunse, dependent de pudra capitonată a fricii pe care o instilase într-o țară întreagă, generalul a ieșit profund zdruncinat de la audieri.
Nici lungi, nici scurte, dar cu miez de fier beton, audierile l-au fi făcut pe neînfricatul patriote naționale (Caragiale exact prototipul coldian l-a avut în vedere) să încerce metoda sigură a minciunii. Și dă-i cu colaborarea dintre SRI și aplicarea legii, și dă-i cu apărarea României. Așa muriseră sute de mii de evrei în România, tot pentru că un general aliat al lui Hitler, devenit imposibilă mașinărie a trădării naționale și astăzi plătită de România, ajutat de junimea legionară spusese că trebuia apărată țara de venetici.

Tot cu ciuma roșie se bătea și acel general. În baza aceluiași și identic mecanism dement au murit sute de mii de români în lagărele comuniste, tot pentru că generali ai bolșevismului spuneau că ei apără țara. Așa probabil că a înțeles Coldea să construiască democrația și noua lume capitalistă, prin distrugerea, arestarea, anatemizarea a zeci de mii de români. Mecanica odioasă este identică de peste un secol într-o țară oprimată de generali de securitate sud-americani.

Coldea habar nu avea, când vorbea la gardul de fier forjat, statuie a aroganței sifilitic virusate, că tocmai fusese aruncat sub autobuz de o altă lumină a prostiei sovietice prea bine trăind în România. Un alt general, ăla de la departamentul de izmene și ciorapi, care a vânturat securitatea națională prin guvernul lui Ponta, premierul european demisionat pe Facebook tocmai din patul medicalizat al pașalei din Stanbul, Oprea tocmai ștersese cu el pe asfaltul murdar.

Auzi la el, din izmană devenit profesor, care a mai și dat doctorate, cică coldianul general îi fusese studinte. Deci nu au prea avut ei relații. Minte-mă, Doamne, că mă mint și eu, ar spune Monica Lovinescu din cerurile uriașei biblioteci divine. Mai mare rușinea să vie tocmai profesorul tău de doctorat, în ditamai securitatea națională, să te facă puric tropăind prin ciorapii soldaților armatei române. Negru în suflet să fii, lumină stinsă la creier să te declare aparatele medicale (Oprea exprimă fizic minunea în viață a ambelor caracteristici) și nu se face ca un general să dea în altul. De fapt, Oprea transmitea un simplu mesaj: de armată nu te legi, bey Coldea. Nu da tu vina pe armata română pentru ce ai făcut tu, în numele lui Băsescu și al tinerimii române anticorupte.  

Apoi a venit mesajul, transmis prin microfoanele flămânde ale presei uluite că generalul ieșise fugind. Stai, Codruța, cuminte, nu vorbi nica, că eu nu am zis nimica. Nu te arunca în suliță că știu eu, securistul genial al lui Maior și Băsescu, ce am spus acolo. Coldea, referindu-se la faptul că el nu a primit nici un mesager, nici răvaș cu delațiune despre vreo infracțiune comisă de Codruța lui Kovesi vine să exprime și să confirme înțelegerea dintre cei doi corifei ai luptei anti-corupție.

Dar verbul ucigaș prin amploarea sa, verbul care asasinează se află în a doua parte a scurtei intervenții. Generalul Coldea declară ritos, magistral și marțial că el nu a a luat la cunoștință despre niciun act criminal pe care să îl fi făcut Codruța. Adică el și avea voie să constate o infracțiune, menținând același mesaj al ilegalității. Noi de la SRI constatam infracțiunea, noi o transmiteam procurorilor și apoi monitorizam judecătorii ca să condamne cum trebuie. Câmpul tactic al lui Dumbravă descoperit în toată splendoarea lui de către doctorandul în securitate națională. Or fi stat și procurorii la pândă să vază minunea de alergare coldiană din birourile lor, dar nu cred că cineva vreodată le-a mai dat pe tavă, în direct, asemena pomană de dezvăluire. Cum nu cred că cineva nu a înțeles ca studentul lui Oprea nu mai are nimic în mânecă pentru a se apăra el însuși de valul înalt care vine spre el.

Mesajul lui Coldea ne transmite că el rămâne alături de Codruța. Generalul transmite celor din spate că el nu negociază termenii predării. Securist bine antrenat al jocului de culise, Coldea trage de timp. Prețul cerut de secreții negociatori este pentru Coldea propria prăbușire și a planului de salvare pe care îl are. Iar el, ca orice soldat credincios, sovietizat și mancurtizat complet, va rămâne drepți în fața istoriei. El va cădea sub lovitura dușmană, dar pe Codruța lui nu o dă zbirilor. Confirmă astfel că generalul Coldea o vrea președinte de republică, propusă de Cioloș, soldatul de la trupele de securitate care păzea strada Doinei Cornea.

Practic, cei doi generali au ignorat crima. Au îmbățoșat nevrednicul mădular, cu sabia lui Moș Teacă la șold, decorațiile puroind din pieptul de aramă coclită de trădarea națională, uitând să spună cum a ajuns un condamnat defintiv să fie transportat pe banii unui om de afaceri în avion privat. Crima acolo este și a fost construită, organizată, executată sub directa privire a lui Coldea.

Peste ani, când poarta mare de fier se va fi deschis pentru a elibera pe generalul anti-corpuției, ziariștii mai pot doar întreba: a meritat, domnule Coldea, trădarea României? Iar micul Napoleon să se uite fix în cameră și să spună, ca într-o altă scenă teatrală celebră, suntem gata să o luăm de la capăt. Căci România încă nu a învățat să își educe întâi generalii sud americani pe care i-a crescut.