Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, glasul al 4-lea:

Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întru tot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbră­cat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amân­două acestea te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Andrei, pururea lăudate.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Robindu-ţi bărbăteşte pa­timile trupului, părinte, sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit cruzimea tiranilor şi ai pătimit după Lege. Pentru aceasta, adunându-ne cu credinţă, toţicu un glas pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te ca un jă­ratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor şi cu pâraiele sângiurilor ai stins fo­cul cel străin al necredinţei, Sfinte Mare Andrei, Mărturisitorule, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te cu dragostea lui Hristos, părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, I-ai urmat Lui, lepădându-te de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin desăvârşită luptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiindu-mi îngreunat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Prea­curată Maică Fecioară; deşteaptă-mă către privegherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de chinul cel veşnic.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-ţi paşii gândului pe piatra dragostei lui Hristos, părinte, nicicum nu te-ai clătinat de suflarea vântu­rilor celor potrivnice, grăind Ziditorului tău: Tu eşti Dum­nezeul nostru şi nu este sfânt afară de tine, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând tămăduiri şi înain­tea sfârşitului şi după sfârşit, ajuţi pe cei cu neputinţe şi go­neşti duhurile cele necurate, Cuvioase Andrei, grăind Ziditorului tău: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind spălat cu lacrimile si­hăstriei, te-ai împodobit cu mucenicescul sânge şi arătându-te întru totul preafrumos, ai alergat în sus către Cel Dorit, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a făcut asemenea nouă cu Trup, pe Dumnezeu Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Ta­tăl, L-ai născut cu totul fără prihană, mai presus de cuvânt, rămânând Fecioară după naştere; pentru aceasta cu credin­ţă te fericim.

Irmosul:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te ascultător Po­runcilor lui Hristos, cu veselie te-ai închinat la Închi­puirea Lui, părinte. Pentru aceea cei fărădelege, cu multe feluri de chinuri te-au omorât.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te bun miros de vir­tuţi, zăcând acum în mormânt şi izvorând mir, umpli de bun miros feţele celor ce se apropie de tine cu inimă neîndoită, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbolnăvindu-se cu ticăloşia, Mamona cel plin de toată rău­tatea, cuvioase, de faţă i-ai în­fruntat eresul, făcându-te apă­rător bărbaţilor celor drept cre­dincioşi, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Roadă Bună ai odrăslit Spicul Cel Ce hrăneşte pe toţi ce te cinstesc pe tine, cu dreap­tă credinţă, Stăpână Prealăudată şi pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat din tine.

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor ce zac...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scârbindu-te, părinte, de întunericul păcatului şi strălucind cu nepătimirea, te-ai arătat cu totul lumină şi lumi­nezi cu razele vindecărilor, prin harul cel Dumnezeiesc, pe cei ce se apropie cu credinţă de Dumnezeiescul tău mormânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai arătat locaş lui Dumnezeu, bine vieţuind şi nevoindu-te, părinte, cu cuget vitejesc. Şi acum zăcând în mor­mânt, petreci întreg şi netopit, fericite, dezlegând patimile tuturor credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte ducând război îm­potriva demonilor, preafericite şi împotriva oamenilor eretici, te-ai învrednicit de mărirea cea veşnică şi de cununi, Sfinte Andrei. Pentru aceasta toţi credincioşii cu dragoste te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Porţi în braţe cu nespusă naştere pe Hristos Care îmbră­ţişează pe cei ce s-au înşelat de răutate şi ticăloşeşte au robit pe înşelătorul, Fecioară Prealăudată. Pentru aceea ca pe Maica lui Dumnezeu te mărim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În temniţă pentru Stăpânul te-a aruncat cel fărădelege, ca să fii în pază, Mucenice Andrei, căci păzeşti neatinsă voia Lui cea Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfâşiindu-ţi-se trupul cu lovi­turile bicelor, fericite, n-ai luat în seamă; ci, ai răbdat ca şi cum ar pătimi altul, întărindu-te Dumnezeieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind ascuns ca o comoară de mult preţ, te arăţi, părinte, stând înaintea celor binecredincioşi şi pe toţi cei ce te cinstesc pe tine îi îmbogăţeşti cu minunile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnic Înţelegător te vedea mai înainte proorocul de de­mult, ţinând Curată Dumneze­iasca Făclie pe Hristos; prin Care toţi ne-am luminat.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără urmă; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule!

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Prăznuieşte astăzi Cetatea cea Împărătească strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, che­mând la sine toată cetatea şi latura; şi se bucură, căci a do­bândit vistierie mare, mult pătimitorul tău trup, Sfinte Cuvioase Andrei, Mu­cenice, Luminătorule al Orto­doxiei.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Valurile viclenirii înălţându-se, n-au mişcat gândul tău, Sfinte Mucenice Andrei, Preacuvioase Părinte, stând pe piatra cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea, te-ai făcut liman fără de valuri tuturor celor cu adevărat înviforaţi.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întunecat la gând, cugetătorul de viclenie se ispitea să te înşele cu întrebări nebuneşti pe tine, cel ce erai împodobit cu luminările dogmelor. Dar au rămas de râs, umplându-se de ru­şine, cu îndrăzneala ta de faţă, preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gândul tău fund împodobit cu Dumnezeieştile însuflări, Sfinte Andrei, vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor, stea cu totul luminoasă, luminând tot­deauna cu minuni, pe credincioşii cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fost-ai Locaş lui Dumnezeu Celui Viu, Fecioară Prealăudată, întru Care şi-a făcut în chip de negrăit Sălăşluirea, Cel Ce locu­ieşte în ceruri şi a primit să Se facă Om, pentru multa Sa bunătate.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând mai înainte pa­timile trupului, înţelep­te, cu nevoinţele cele pustni­ceşti, te-ai luptat foarte tare, cu cinste sărutând, fericite, tot­deauna Chipul Mântuitorului, al Fecioarei şi al tuturor Sfinţilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiarele cele ce cu turbare nebunească s-au mâniat împo­triva lui Hristos, ca nişte săl­batice s-au aruncat asupra ta, părinte, să te omoare. De aceea, târându-te şi bătându-te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al Adevăru­lui arătat.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu minunile adăpi pe credin­cioşi, ca şi cu nişte ape, preafe­ricite şi alungi duhurile viclenirii şi înlături bolile, luând harul tămăduirii de sus, de la Hristos Dumnezeul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai Cuprinză­toare decât Cerurile, Fecioară, încăpând pe Dumnezeu în pân­tecele tău, pe Cel Neîncăput în­tru toate. Pe Care roagă-L să ne izbăvească de necazul cel pierzător de suflet, Preacurată Stăpână, pe cei ce te lăudăm cu dreaptă credinţă.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, părinte cuvioase, că ţi-ai săvârşit călătoria, pă­zind credinţa cea ortodoxă fără de prihană, prin care, nevoindu-te după Lege, ai luat cunună îndoită de sus, ca un mucenic nebiruit, ca un luptător ne­înfrânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un crin cu dulce miros, ca un trandafir ai înflorit, părinte, în livada Dumnezeieştii sihăs­trii şi bine miroşi lămurit, fiind împodobit muceniceşte, ca un cedru, Preafericite Andrei, podoaba sihaştrilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu semne şi cu minuni arătat, ai rămas nestricat, stând înaintea tutu­ror, Preafericite Andrei şi luminând sufletele celor ce cu credinţă fierbinte se apropie de tine şi pururea te fericesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind astăzi sfinţită po­menirea ta, ca o zi de praznic şi plină de veselie, cu credinţă grăim ţie, părinte: cu rugăciu­nile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi pe toţi de primejdiile vieţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-s-a pântecele tău Lo­caş Luminii, care a luminat lu­mea cu Strălucirile Dumnezeirii şi a alungat de tot de pe pă­mânt întunericul necunoştinţei, Fecioară fără prihană. Pentru aceea te mărim.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată, o slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca un purtător de numele bărbăţiei, Sfinte Mucenice Andrei, cu adevărat te-ai întărit în buna şi dreapta credinţă, mucenice vrednicule de laudă; ca unul ce ai urmat lui Hristos, ai luminat cetele sihaştrilor cu faptele şi te-ai arătat întocmai măririi cuvioşilor. Drept aceea, supunându-te luptelor muceniceşti, vitejeşte te-ai chinuit pentru Lege şi ai biruit, tu cel ce eşti de un nume cu cel întâi chemat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: minu­nează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să grăiesc ţie cu dragoste: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Trăgându-Te, Cuvinte, la Cruce, de bărbaţii cei fărădelege cu gând cumplit şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcri­mând şi rupându-i-se cele dinlăuntru, tânguindu-se, striga şi de necazul inimii glăsuia sus­pinând: cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cuvinte? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie? Şi iarăşi, cum suferi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Vai mie, Ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine pe Care Te văd pironit cu cuie pe Cruce. Dar pătimeşti aceastea voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.

Sursa: doxologia.ro