În medicină, această afecțiune este denumită în mod obișnuit delir cauzat de consumul excesivă a băuturilor intoxicate. Delirium tremens se exprimă prin halucinații, delir, frisoane și febră. Halucinațiile sunt adesea amenințătoare. Adesea, un alcoolic care suferă de boală în cauză pare să vadă diverse insecte sau diavoli periculoși. Principalul pericol al tulburării descrise este probabilitatea de auto-vătămare și sinucidere.
Delirium tremens necesită îngrijiri medicale imediate. O caracteristică tipică a acestei boli este raritatea dezvoltării pe fundalul beției, apare de obicei după abolirea „volumului” obișnuit de consum de alcool în a doua sau a cincea zi.
Simptomele delirium tremens
Încălcarea în cauză este considerată un simptom al alcoolismului. Specificitatea ei constă în ofensivă atunci când individul este sobru și dezgustat de lichide care conțin alcool. Această afecțiune este considerată un fel de apariție a psihozei generate de alcool.
Delirium tremens după binge reprezintă o amenințare pentru alcoolic. O persoană, după un chef îndelungat și un sindrom de mahmureală, se află într-o stare agitată, însoțită de halucinații , tremurări , schimbări de dispoziție și delir . Subiectul, aflat în această stare nesănătoasă, este capabil să-și facă rău propriei persoane în mod incontestabil.
Cel mai adesea, delirul apare după cinci până la șapte ani de abuz la băuturi tari la indivizi cu alcoolism din a doua sau a treia etapă, după o înghesuială lungă sau ca urmare a încetării consumului de băut după consumul zilnic timp de săptămâni sau câteva luni. Este mult mai puțin probabil să suferiți de această boală persoanele care nu abuzează de lichide care conțin alcool în mod regulat, după consumul prelungit de cantități considerabile de alcool sau din cauza utilizării înlocuitorilor de alcool. Cel mai vulnerabil grup de indivizi sunt indivizi care au suferit anterior afectiuni grave ale sistemului nervos central sau leziuni ale creierului. La pacienții care au trecut în trecut o variantă severă a cursului psihozei etiologiei alcoolice, este posibil să reapară chiar și după infuzie de doze mici de băuturi care conțin alcool. În aproape o treime din cazuri, simptomele de delirium tremens se dezvoltă atunci când o persoană a fost nevoită să înceteze să consume unele lichide de natură somatică.
Delirium tremens după băutură grea apare de obicei în primele zile, în unele situații - în a patra sau a șasea. Înainte de delir, în timpul mahmurelii, pot fi detectate următoarele simptome ale deliriului tremens: vărsături, tulburări de vorbire, dureri de cap și o serie de alte tulburări de origine neurologică. Doisprezece procente din cazurile de boală descrise sunt precedate de convulsii.
Primele semne de delirium tremens sunt anxietatea care nu poate fi explicată, o premoniție a unui dezastru care se apropie, o perturbare în vise. Printre simptomele somatice se disting următoarele: tremurul extremităților, hiperemia feței, transpirație excesivă, ritm cardiac crescut, creșterea temperaturii și tensiunii arteriale, roșeață a ochilor. Somnul se agravează, iar visele devin grele și pline de coșmaruri, adesea apar iluzii vizuale înainte de a adormi. În starea de veghe, este posibilă amăgirea vizuală și auditivă: pacienții pot auzi trântirea ușilor, apelurilor, pașilor.
În jurul celei de-a patra nopți apare insomnie, însoțită de iluzii vizuale puternice și pitorești. Adesea conțin insecte și mici mamifere, mai puțin adesea creaturi inexistente, cum ar fi diavolii, gnomii, elfii. Natura halucinațiilor este destul de individuală. În plus, tulburarea descrisă este caracterizată și de trucuri tactile. Pacientului i se pare că insectele se târăsc pe piele, pe care încearcă adesea să le prindă, să le conducă și să le strivească. Adesea, un alcoolic aude voci, uneori cerând să se facă ceva, un personaj batjocoritor, tachinător și, uneori, nu i se adresează personal.
În această stare, pacienții devin inadecvați. Sunt dominate complet de halucinații. Pacienții comunică cu voci, încearcă să apere animale aparente sau creaturi de poveste și încearcă să scape de bandiți. Unii oameni au diverse idei nebune, de exemplu, un alcoolic dezvoltă o manie de persecuție sau i se poate părea că soția lui înșală fiecare bărbat pe care îl întâlnește. Alții, dimpotrivă, sunt excesiv de încântați, sunt atrași de fapte eroice, compun fapte presupuse interpretate de ei mai devreme și povestesc despre ele.
Starea mentală a indivizilor aflați într-o stare de delirium tremens este instabilă, perioadele de liniște dau loc excitării, fricii și agresivității la distracție și neplăcere fără restricții.
În timpul zilei, delirium tremens se retrage adesea ușor - pacientul devine mai adecvat, este orientat în situație, înțelege prezența bolii, poate spune despre ce se întâmplă noaptea, dar odată cu apariția psihozei de seară ia din nou efectul. Durata deliriului tremens în medie variază de la trei la cinci zile.
Simptomele delirium tremens sunt de obicei bine definite, astfel încât este dificil să le confundați cu o altă boală.
Delirul alcoolic se caracterizează, de asemenea, printr-o orientare eronată în timp și mediu. De multe ori, pacienții nu știu unde se află, nu își recunosc propria casă sau casa familiei, nu știu la ce oră este și nu pot ține evidența timpului. Dar întotdeauna își menționează clar numele de familie, prenumele, precum și alte informații despre propria persoană. Cu alte cuvinte, se observă păstrarea orientării personale.
Adesea, persoanele care se află într-o stare de delirium tremens, există acțiuni care imită activitățile lor profesionale. Alcoolicul are încredere absolută că este la serviciu și îndeplinește sarcini de muncă zilnice. În plus, el face mișcări ale mâinii sau scoate sunete adecvate procesului sau locului de muncă. O formă complexă de dezvoltare a psihozei cauzată de abuzul de băuturi care conțin alcool este delirul „murmur”, manifestat prin murmurări constante și manipularea mâinilor, cum ar fi palparea, frecarea și netezirea. Astfel de simptome indică adesea un posibil rezultat fatal.
Starea pacientului, care se află în delir, tremură, se agravează odată cu creșterea psihozei:
- temperatura este ridicată, poate depăși 40 ° C;
- presiunea crește;
- Bătăile inimii sunt neregulate și rapide;
- există deshidratare;
- crește concentrația de azot în sânge;
- există acidoză;
- pentru pacient este dificil să se deplaseze, așa că „locuiește” în pat tot timpul;
- leucocitoză tipică și creșterea ESR;
- există tremor, tremur de mușchi și membre;
- frisoanele sunt urmate de transpirație, caracterizată printr-o „aromă” specifică asemănătoare cu mirosul picioarelor nespuse;
- ficatul este mărit, gălbuie, apare sclera;
- se observă paloarea dermului (de aceea, delirul cauzat de librări excesive de alcool se numește delirium tremens), hiperemia facială este adesea posibilă.
Se disting următoarele etape de delir. Prima este caracterizată de o stare de spirit depresivă, o tulburare a viselor și o schimbare frecventă a stării de spirit. Comportamentul uman este aproape neschimbat, dar puteți observa o scădere semnificativă a memoriei, precum și eșecuri temporare. Este posibil ca pacientul să nu-și amintească evenimentele din ultimele zile de viață (câteva zile).
În a doua etapă, boala nu se dezvăluie complet. Alcoolicul nu vede încă insecte iluzorii sau personaje fictive. Totuși, aici are deja gelozie excesivă, suspiciune. El crede că este înșelat sau suspectat de a conspira împotriva propriei persoane din jur. Pacienții pot începe să urmărească pe cineva, să se comporte agresiv. Această etapă duce adesea la dorința de a te sinucide.
Cea mai severă etapă a delirului este considerată a treia. Se manifestă, de regulă, la câteva zile după suspendarea lichidelor care conțin alcool. Algeria capului puternic, convulsiile, incoerența vorbirii sunt caracteristice, iar conținutul său este, de asemenea, absent.
Delirium tremens simptomele și consecințele, indiferent de sexul individului nu trec fără urmă. Cele mai grave consecințe ale psihozei alcoolice sunt observate din partea activității creierului. Uneori, o persoană își pierde complet capacitatea de a-și aminti și, de asemenea, pierde cunoștințele dobândite anterior. Tulburările de memorie nu permit unei persoane să-și amintească nici măcar numele persoanelor dragi. Pe lângă activitatea creierului, se remarcă funcționarea afectată a rinichilor, intestinelor, miocardului, ficatului și capilarelor.
Întreruperile ritmului, defectele fibrelor pereților capilarelor provoacă multe alte tulburări. Pentru a ieși din starea de delirium tremens, pacienții necesită adesea hemodializă, deoarece funcția de curățare a rinichilor este perturbată. Funcționarea rinichilor în cazuri grave nu este complet restabilită și individul necesită proceduri de hemodializă continuă. Pentru a restabili sănătatea, o persoană trebuie să renunțe complet la consumul de alcool și alte lichide fierbinți, precum și să primească un curs de tratament menit să elimine simptomele dăunătoare.
Efectele delirium tremens
Atunci când apare o afecțiune nesănătoasă, cum ar fi delirul, cauzată de consumul excesiv de băuturi intoxicate sau delirium tremens, simptomele și consecințele unei astfel de afecțiuni adesea afectează viața ulterioară a individului. Delirul alcoolic este cea mai frecventă formă de psihoză acută, care se formează pe fundalul abuzului prelungit de substanțe alcoolice. Patologia mai des considerată este observată la indivizii care au abuzat de mult timp de băuturile intoxicate și aparțin grupului de vârstă patruzeci plus.
În plus, dacă o persoană a suferit anterior un delir alcoolic, atunci este absolut posibil să se aștepte la reapariția unui atac de psihoză. Aproape întotdeauna, dacă subiectul a supraviețuit primului caz de delir și continuă să „mănânce” lichide care conțin alcool, atunci chiar și o scurtă umflare în viitor va da naștere unui nou atac de delirium tremens.
Efectele delirium tremens sunt deseori imprevizibile. Există cazuri de vindecare completă a bolii, dar mai des sunt consecințe negative. Adesea, există și un rezultat fatal. Conform statisticilor, aproximativ zece la sută dintre alcoolici fără măsuri medicale adecvate mor de delirium tremens.
În plus, încălcarea descrisă duce adesea la omoruri domestice. Alcoolicul, fiind într-o stare de agresiune, halucinează, pierde amintirile, nu este capabil să recunoască fețele celor dragi, nu știe ce i se întâmplă persoanei sale. În aproape 50 la sută din cazuri, pacienții care s-au recuperat din delirul sever delir mor în viitor din cauza leziunilor hepatice, disfuncției miocardice, edemului cerebral și patologiilor SNC.
Există mai multe variații ale rezultatului delirium tremens, și anume coma, transformarea într-un curs cronic, turbiditatea profundă a conștiinței, moartea. Sinuciderea poate duce la moarte sub influența halucinațiilor sau a răspunsurilor comportamentale inadecvate care însoțesc delirium tremens. Întrucât una dintre manifestările delirului este pierderea orientării spațiale. Din această cauză, persoanele care se află într-o stare atât de inadecvată se pot urca sub mașină sau pot cădea pe fereastră.
În 5 - 10% din cazuri, persoanele care au avut delirium tremens prezintă crampe, suferă de pneumonie, ciroză hepatică, afecțiuni cardiace grave și edem cerebral. Afecțiunea cu tulburarea descrisă este destul de dificilă pentru alcoolici și adesea servește ca un fel de declanșator pentru inițierea măsurilor terapeutice împotriva alcoolismului. Deoarece fiecare atac de delir tremens epuizează semnificativ corpul și slăbește o persoană. Un pacient care supraviețuiește după două sau trei episoade de delirium tremens, riscă să își încheie zilele cu picături ale creierului.
Boala în cauză are un prognostic destul de slab și se caracterizează, de asemenea, printr-un procent ridicat de decese. Adesea rezultatul episoadelor de delirium tremens este demența , în care alcoolicul își pierde memoria . În această stare, alcoolicul nu-și poate aminti medicul curant, nu-și amintește ziua săptămânii sau locul propriu de reședință. Cel mai rău lucru este că un astfel de proces este ireversibil.
Studiile statistice arată că este suficient ca unele persoane care abuzează de alcool timp de câteva luni de băuturi „grele” să se ducă la psihoză, în timp ce altele pot dura ani. Timpul de debut al delirului depinde de calitatea lichidelor care conțin alcool utilizate și de starea fizică a băutorilor. În plus, ereditatea este esențială. Dacă, de exemplu, bunica sau bunicul au abuzat de băuturile tari, atunci cel mai probabil nepoții sau copiii le vor depăși în acest „câmp”. Dacă la primele manifestări clinice ale delirului nu se iau măsuri urgente și nu se rezolvă problema modului de tratare a delirului tremens, atunci un alcoolic va dăuna nu numai propriei persoane, ci a împrejurimilor sale și chiar îl poate ucide.
Tratamentul cu delirium tremens
Dacă apar simptomele de mai sus ale delirului tremens, trebuie să trimiteți imediat alcoolul la spital. Întrucât afecțiunea în cauză este de urgență, necesită măsuri terapeutice de urgență.
Tratamentul delirium tremens la domiciliu este cel mai bine evitat. Efectul terapeutic trebuie direcționat, specializat și pus în aplicare în cadrul unui spital psihiatric.
Principalele obiective strategice ale tratării delirului tremens sunt: ameliorarea anxietății, eliminarea insomniei, eliminarea convulsiilor, eliminarea intoxicației, lupta împotriva patologiilor și consecințelor concomitente.
Cum de a trata delirium tremens? Următoarele sunt orientări de bază care vă ajută să înțelegeți acest lucru. În primul rând, tratamentul bolii descrise presupune acționarea în următoarele direcții: tratament somatic și impactul asupra funcționării psihicului pacientului. Prin urmare, sunt utilizate medicamente psihotrope, terapie de hidratare și detoxifiere, doze mari de grupe de vitamine C și B (în special tiamina), substanțe care vizează reluarea metabolismului normal în apă și sare și normalizarea funcționării organelor, deoarece boala în cauză afectează ficatul, miocardul, rinichii, organe respiratorii. De asemenea, este justificată numirea farmacopeiei sedative și a medicamentelor hipnotice.
Pentru a trata delirul cauzat de eliberarea excesivă a băuturilor în stare de ebrietate, benzodiazepinele (Lorazepam) sunt utilizate pentru a calma anxietatea , a elimina simptomele vegetative și insomnia și a preveni dezvoltarea convulsiilor și antipsihoticelor (Haloperidol) pentru a calma anxietatea .
În tratamentul patologiei descrise, se utilizează și fenotiazine (clorpromazină). În plus față de benzodiazepine, care reduc probabilitatea convulsiilor, unii pacienți li se prescriu medicamente antiepileptice suplimentare: hidantoină sau barbiturice.
În cursul abortiv al delirului, carbamazepina este eficientă pentru oprirea convulsiilor și pentru ameliorarea excitației. Față de benzodiazepine, elimină mai bine psihoza. Cu toate acestea, cu dezvoltarea severă a afecțiunii în cauză, carbamazepina este contraindicată. Performanța miocardică este susținută de Korglikon și Niketamide. Pentru a preveni edemul cerebral, se recomandă utilizarea Lasix.
După cum este scris mai sus, tratamentul delirium tremens la domiciliu nu este recomandat, dar rudele ar trebui să înțeleagă ce trebuie să facă atunci când delirium tremens.
În primul rând, o persoană ar trebui să încerce să se calmeze și să se întindă. Dacă victima se comportă într-o manieră ostilă și inadecvată, atunci se recomandă să-și lege ferm membrele, să îndepărteze obiecte ale unei terțe părți lângă el, cu care este probabil să dăuneze propriului său corp sau al altora.
În al doilea rând, ar trebui să oferiți victimei răcoare (de exemplu, puneți-i un bandaj umed pe frunte) și multă apă.
În al treilea rând, poți da unei persoane sedative, astfel încât să adoarmă. Pentru aceasta, puteți utiliza decocturi de mentă, mușețel.
În al patrulea rând, trebuie să apelați o echipă de psihiatrie. Tratamentul delirului tremens acasă este nesigur pentru băutori, cei din jurul său și rudele sale. Fără măsuri terapeutice adecvate, o persoană nu va depăși această afecțiune. Auto-medicația poate face semnificativ mai multe daune decât bine.
Este necesar să ne dăm seama că un individ care se află într-o psihoză alcoolică are nevoie de un efect terapeutic adecvat și complet într-un cadru clinic și sub supravegherea psihiatrilor. În plus, cursul corect al tratamentului este permis numai după o serie completă de măsuri de diagnostic.
