Pisicile dispun de o memorie pe termen scurt care depășește capacitățile multor alte specii. Această memorie poate dura până la 16 ore, un interval semnificativ care le ajută să rețină detalii importante despre evenimente recente.
Această abilitate nu este esențială doar pentru supraviețuirea lor, ci și pentru modul în care interacționează zilnic cu mediul înconjurător și cu persoanele care le înconjură. În ceea ce privește memoria pe termen lung, pisicile utilizează o formă de memorie denumită memorie asociativă.
Acest tip de memorie le permite să coreleze amintiri specifice cu experiențe anterioare, amintirile putând dura până la 10 ani. Astfel, pisicile au capacitatea de a recunoaște oamenii chiar și după absențe îndelungate, legând amintirile de emoțiile resimțite, indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative, potrivit cercettorilor citați de u-must.it.
Schimbările de comportament observate la pisici atunci când sunt despărțite de stăpânii lor sunt adesea interpretate, în mod eronat, ca fiind un semn de retragere. În realitate, aceste comportamente reflectă mai degrabă anxietatea decât un adevărat sentiment de nostalgie.
Deși pisicile sunt foarte atașate de mediul lor și de persoanele din jur, ele își manifestă stresul într-un mod diferit față de oameni. Abilitățile de memorie ale pisicilor, deși distincte de cele umane, sunt cu adevărat remarcabile și sofisticate.
Pisicile au abilitatea de a-și aminti oamenii pe termen lung, grație memoriei lor asociative. Acest proces de memorare influențează semnificativ modul în care interacționează cu mediul înconjurător. Astfel, înțelegerea memoriei pisicilor ne oferă o perspectivă mai profundă asupra comportamentului lor și ne ajută să întărim relația cu ele. Aceste feline pot recunoaște fețele umane și pot asocia amintiri plăcute sau neplăcute cu acestea. Capacitatea lor de a recunoaște nu se bazează doar pe memoria vizuală, ci și pe abilitatea de a stabili legături emoționale cu oamenii, mai spun specialiștii.