În România sunt aproximativ 10.000 de călugări și măicuțe care, din suma primită de la stat, trebuie să ofere jumătate mănăstirii la care slujesc, conform datelor puse la dispoziția publicului de Biserica Ortodoxă Română (BOR).
Dintre ei, peste 1.000 primesc salariu exclusiv din fondurile proprii ale unităților bisericești. Referitor la salariații neclericali, foarte mulți dintre ei sunt remunerați integral de Biserică.
Conform părintelui Calistrat, un călugăr primește, mai întâi, „Împărăția lui Dumnezeu” și mai apoi foloasele materiale. Veniturile unui călugăr variază în funcție de mănăstirea în care slujește. Dacă este vorba despre o mănăstire monument istoric, salariul lui provine din punga de obște, care este alcătuită din veniturile care se acumulează de la o lumânare, de la un pomelnic, o ctitorie sau o donație.
Din această pungă de obște, mănăstirea plătește facturile, veșmintele, lemnele sau mâncarea.
„Un călugăr câștigă întâi Împărăția lui Dumnezeu, cel mai mult decât toate. Că i s-a dedicat lui Dumnezeu și spune: „De Mă veți asculta, voi scrie numele voastre în cartea vieții.” Și aici o luăm în felul următor. Sunt patru categorii de mănăstiri: mănăstirile monument istoric voivodale și istorice – astea sunt mănăstirile cu cel mai mare venit. Venit ce înseamnă? Tot ce se adună de la oameni: lumânăre, un pomelnic, o ctitorie, o donație, orice fac ei. Aceștia se contabilizează de către un secretar și un casier și se numește punga de obște. Ce înseamnă punga de obște? De acolo mănăstirea își plătește lumina, își ia veștmintele, își ia lemnele, își ia hrana, își îmbracă călugării, își îmbracă călugărițele sau ce-i în mănăstirea respectivă, se gestionează, repară un gard, construiește ceva. Acela se numește venit de obște.”, a declarat părintele Calistrat Chifan, scrie bzi.ro.
