Ratele de deces din cauza malariei au scăzut cu 47 la sută între anii 2000 și 2014 la nivel mondial, dar a ucis totuși 584.000 de oameni în 2013, în special în Africa sub-sahariană, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
O mare parte din succesul în lupta împotriva bolii se datorează utilizării de terapii combinate pe bază de artemisinin, un derivat al pelinului frecvent utilizat în medicina chineză, care este acum în pericol deoarece paraziții malariei au devenit rezistenți la acest tratament.
Dacă după trei zile de terapie rezultatele la teste sunt pozitive, specialiștii iau în considerare rezistența bolii la medicamente și se fac analize suplimentare.
Pericolul răspândirii acestei forme rezistente la medicamente este deosebit de mare, apreciază experții. În prezent, țara cel mai grav afectată din regiunea Mekong este Myanmar și dacă boala ajunge în India și Africa, consecințele ar putea fi dezastruoase, întrucât, spre deosebire de epidemiile globale anterioare de malarie, de această dată nu există noi medicamente care să înlocuiască terapiile pe bază de artemisinin.
Înainte de a fi identificate în Myanmar, în 2008, semne de rezistență au fost găsite în Cambodgia și confirmate în Thailanda, Laos și Vietnam, potrivit OMS.
Nu este foarte clar de ce paraziții care provoacă malaria devin rezistenți la medicamente, dar se crede că un rol îl au conflictele civile prelungite, jungla densă, migrația și medicamentele de slabă calitate. În Myanmar se comercializează medicamente contrafăcute sau de slabă calitate care în loc să ucidă paraziții îi fac mai puternici.
Costul uman și economic al unui eșec al stopării răspândirii bolii ar fi imens, potrivit unei estimări publicate în Malaria Journal luna trecută. Studiul prognozează 116.000 de decese suplimentare pe an dacă rezistența la artemisinin nu este oprită. Costurile medicale ar putea depăși 32 milioane dolari pe an, în timp ce pierderile în economie din cauza îmbolnăvirilor și deceselor sunt estimate la 385 milioane dolari.
Francois Nosten, expert francez care a studiat boala de-a lungul frontierei Myanmar-Thailanda timp de aproximativ trei decenii, a declarat că rezistența la tratament reprezintă un pericol mocnit ce riscă să fie trecut cu vederea cât timp omenirea își concentrează atenția pe epidemia de Ebola din Africa de Vest.
