Stela Covaci reprezintă un simbol al rezistenței românești împotriva comunismului stalinist. A făcut parte din „Lotul Labiș” al studenților care pregăteau o revoluție asemănătoare cu cea din 1956 din Ungaria (consemnați în dosarele Securității sub denumirea de „Frăția Paleolitică”), fapt pentru care a fost arestată și condamnată la 4 ani închisoare (din care a executat numai doi), pentru „delict de uneltire contra ordinii sociale”. Eliberată în 1960, nu a fost reabilitată nici până astăzi, fiind astfel împiedicată să-și termine studiile (ca și soțul ei, marele traducător Aurel Covaci, decedat în 1992).
În 1966 a cumpărat o casă pe Str. Grigore Alexandrescu nr.21, care a devenit, în perioada 1966-1987, cel mai select club cultural al Bucureștiului acelor vremuri. În 1987, când a venit ordin de demolare a casei, Stela Covaci a ieșit în stradă, în fața Ateneului, cu o pancartă agățată de piept, pe care scria: „Declar greva foamei. Vreau să mi se facă dreptate”. A fost preluată imediat de organele de securitate, care nu au reușit să o intimideze. În cele din urmă, i s-a repartizat o casă cu chirie pe strada Theodor Aman nr. 9 A, fără să fie însă despăgubită vreodată pentru fosta locuință demolată.
În „compensație” pentru acest șir de nedreptăți, Stela Covaci este azvârlită din nou în stradă, la vârsta de 80 de ani, fapt care se va întâmpla pe data de 8.07 2015, când executorii o vor scoate din casă cu forța, pe motiv de retrocedare.
Stela Covaci este membră a Asociației Foștilor Deținuți Politici (AFPR), de unde primește o indemnzație de 400 de lei lunar, și a Uniunii Scriitorilor, de unde mai primește o pensie de 800 de lei pe lună.
Statul român îi este dator Stelei Covaci. E vorba nu numai de datoria morală pentru onoarea de a o avea cetățean, ci și de o datorie concretă: contravaloarea casei pe care i-a demolat-o în 1988, sau o casă de aceeași valoare și configurație.
Invităm jurnaliștii din toată presa, de orice specific sau culoare ar fi, să vină miercuri 8.07.2015 la ora 10,00, pe strada Theodor Aman nr. 9A, pentru a fi martorii unui spectacol deplorabil, pentru care orice țară din lumea a treia s-ar rușina, cu atât mai mult o țară europeană cum pretinde că este România: spectacolul aruncării în stradă a unui simbol al rezistenței românești.
http://www.petitieonline.com/solidaritate_cu_scriitoarea_stela_covaci
