Se sărutau sprijiniţi de zidurile cetăţii, iar o cărămidă s-a desprins din perete. Părea un fel de sertar, pentru că de acolo a căzut o sticluţă cu o hârtie înăuntru. Intrigaţi de faptul că foaia avea mult scris pe ea, tânăra a a ridicat-o şi a început s-o citească. Şi-a dat seama rapid că e vorba de o scrisoare.
Şi nu era orice epistolă. Ci una tristă, chiar dramatică. Fusese scrisă de o domnişoară care n-a mai apucat să fie mireasă. Mai era doar o săptămână până la nunta ei, când logodnicul a decedat. Femeia care n-a mai apucat să îmbrace rochia de mireasă a vrut să le transmită şi altor iubiţi să se preţuiască foarte mult şi să nu piardă timpul în viaţă. Să le spună persoanelor dragi că le iubeşte în fiecare zi.
