Iată fragmentele din interviu, în care Andreea Raicu vorbește despre momentele grele din viața sa, precizând că plecarea în India a ajutat-o foarte mult.
”Eram foarte nefericită, tristă, mi se părea că viaţa mea nu e aşa cum părea din exterior, o fotografie perfectă. Imaginea pe care societatea ţi-o impune şi mă simţeam foarte rău. A venit un moment în care totul începuse să se dărâme în viaţa mea.
De ce spui asta?
Mama mea se îmbolnăvise foarte tare, ea neavând foarte multe probleme, eu mi-am rupt un picior, aveam probleme şi cu coloana, am făcut o operaţie, aveam o relaţie care nu îmi făcea bine, nu eram foarte fericită nici cu viaţa profesională. Cumva totul în viaţa mea se dărma. Am avut un moment în care am simţit că nici nu mai pot să mă prefac. Ieşeam uneori, dar era un efort foarte mare să mă prefac şi atunci m-am consumat enorm. Am plâns foarte mult, nu mai aveam energie să merg mai departe. Am realizat ca a venit momentul în care trebuia să fac ceva cu viaţa mea, să merg mai departe sau nu.
Şi ce s-a întâmplat?
În interiorul meu am simţit că viaţa nu mi-a fost dată să o trăiesc aşa, viaţa este cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Dumnezeu şi de care trebuie să ne bucurăm foarte tare. Şi atunci am zis că trebuie să fac ceva, trebuie să înţeleg de ce sunt aşa. Aveam nişte întrebări la care trebuia să-mi răspund. Nu ştiam exact care erau acele întrebări, dar ştiam că cea mai important dintre ele era legată de ce se întâmplă, de ce sunt acolo şi de ce sunt foarte multe lucruri în viaţa mea care, deşi pare că se schimbă, ele se tot repetă, dar în alt decor. Atunci când te deschizi foarte tare şi când îţi doreşti ceva, viaţa îţi aduce tot felul de oameni şi tot felul de experienţe care te ghidează. Aşa că m-am urcat în avion şi am plecat în India.
Te-ai gândit în acea perioadă şi la sinucidere?
M-am gândit la lucruri foarte negre, nu ştiu dacă neapărat la sinucidere, dar la lucruri foarte negre. Pur şi simplu mi se părea foarte greu să merg mai departe, eram atât de obosită de tot ce mi se întâmpla, nu mai puteam, nu mai aveam energie”.
