"Aseară am fost să o ascult pe soprana Angela Gheorghiu la Ateneul Român, unde, la inițiativa ei, s-a organizat un concert în slujba victimelor tragediei de la clubul #Colectiv. O idee cu mult suflet, pe măsura inimii Angelei. Am simțit atunci că trebuie să vă povestesc despre cea mai specială zi a mea la New York din recenta călătorie.
O zi care a venit din senin. Mi-a scris soprana Angela Gheorghiu să-mi spună că este în New York pentru că începe repetițiile pentru Tosca la Metropolitan Opera. Și ce credeți? M-a invitat să-mi petrec o zi cu ea în Operă. Eu, care n-am avut ocazia să ajung să văd un spectacol în această Mecca a muzicii mari, am intrat la MET pe scenă prin culise, de mână cu geniala Angela Gheorghiu. Înainte să ne vedem i-am zis că am emoții.
“Tu, emoții? Tu ești tare ca muntele ăl mai semeț”, mi-a zis ea cu umorul extraordinar pe care cu greu îl lasă la vedere… Am filmat-o la repetiții, la costume, la perucherie, în sală, în culise… Este incredibil felul în care se transformă când își intră în rol, chiar dacă vorbim despre repetiții, este incredibil câtă încredere degajă și câtă carismă emană.
În timpul repetițiilor am intrat în vorbă cu un domn de 85 de ani, profesorul de dicție care se ocupă de această producție și care a lucrat cu Zeffirelli pentru Tosca, și l-am întrebat ce părere are despre Angela, pe care o știe de la prima ei apariție pe scena Metropolitan.
„Angela este foarte româncă”, îmi spune.
„Adică cum?”, îl întreb puțin speriată.
„E pasională, are temperament, vorbește italiană perfect, n-are nevoie de mine și are o carismă peste măsură”.
Exact așa e. Regizoarea, care este la prima ei colaborare cu Angela, este și ea în extaz ca un spectator din primul rând. N-are ce să-i zică. Angela e perfectă. Pentru că ea nu repetă. Ea este Tosca. De această dată vor exista 4 distribuții și o intreb pe Angela dacă nu i-e greu să joace cu un artist nou, alături de care nu a mai jucat".
